România în prag de război civil văzută din înaltul cerului sau FIAT JUSTITIA versus SALUS REIPUBLICAE

România este, zic unii, în pragul unui război civil. Între cine și cine? Nu este un război între Sud și Nord, cum și-ar fi dorit unii, între Est și Vest, ci între proști și deștepți! Desigur, deștepții suntem noi, iar proștii sunt ceilalți. Care noi?

Adversitatea, atâta câtă este, stabilește două tabere în fiecare familie. Din fericire, această adversitate nu duce la război niciodată. Este o adversitate naturală, este o ruptură între generații, ruptură care, cu timpul, adică pe măsură ce îmbătrânesc cei „tineri și frumoși”, se închide.

Când ești tînăr, judeci cu intransigență, după principii și repere valabile în ideal. Ești tobă de carte – în cel mai bun caz, și te raportezi inflexibil și fără compromisuri la valorile umane supreme. Visezi la o lume croită după idealurile cu care te-ai ales după anii petrecuți la școală, prin biblioteci. Ideea de JUSTIȚIE este deasupra tuturor. La vârsta elanurilor tinerești vrei ADEVĂR și JUSTIȚIE! Străvechiul adagiu latin PEREAT MUNDUS, FIAT JUSTITIA este valabil pentru persoane mișcate în viață de o abordare intransigentă: până la capăt să se facă dreptate ori să se dezvăluie adevărul! Jumătăți de măsură nu pot fi acceptate!

Fiat justitia pereat mundus, adică „să se facă dreptate chiar de-ar fi să piară toată lumea”!

Acesta este principiul care i-a adunat pe tinerii din Piața Victoriei. Dacă reușești să-i separi de profesioniștii mitingurilor spontane – al căror număr și a căror identitate nu este ușor de stabilit, poți spune că acesta ar fi răspunsul corect pe care acei tineri îl pot da la întrebarea „Ce căutați în stradă? Ce vă mână în luptă?” Răspuns: „Să se facă dreptate cu orice preț!” În termeni clasici „Piară Țara, dar să se facă dreptate”!… Mai exact spus „demisia guvernului”! Acolo ajungem dacă facem dreptate până la capăt!…

Firește, acest răspuns îl purta fiecare mai mult într-o trăire inconștientă sau subconștientă, latentă, spre care tânjesc în virtutea definiției pe care o atribuim juventuții!

Celălalt principiu, salus reipublicae suprem lex, nu ne vine din antichitate. Se pare că l-a lansat Napoleon Bonaparte. Este un principiu politic, de comportament care urmărește eficiența în lumea faptelor, a practicii: salvarea Republicii este legea supremă!… Dacă luăm exemplul altora, al Angliei bunăoară, vom constata că numai corectitudinea și ideea de justiție nu a prevalat vreodată în fața interesului Coroanei, al Marii Britanii! Noi, românii, aș putea spune că de multe ori am pierdut că am pus mai presus de orice corectitudinea!… Legionarii sunt exemplul cel mai bun, probabil. Dar să nu ne pară rău!…

Ne întrebăm: suntem oare noi, România, într-o situație grea și se pune problema „salvării” noastre dintr-un pericol iminent și major? Oare căderea guvernului, urmată de alegeri anticipate, de instalarea unui nou guvern care s-ar putea ca din nou, să nu fie un guvern al lui Johannis, acest scenariu posibil ar trebui să ne convină sau nu din perspectiva interesului național?

Alături de tinerii însetați de dreptate, se mai află și persoane care deasupra pricipiilor generoase pun „informațiile”. Sunt foarte mulți români care consideră că pe baza informațiilor pe care le dețin se impune concluzia că România este într-o stare dificilă, pe care o criză politică generată de căderea guvernului ar putea-o accentua!

Care-i adevărul? Chiar suntem în pragul unui război, cum zic unii? Cumva acel război, atipic, deja s-a declanșat, fără ca noi să ne prindem? Există forțe ostile românilor care ar putea să profite de o criză politică, fatal generată de orice cădere a unui guvern?

Din câte s-au tot spus pe acest subiect, adică despre pericolele care ne pândesc, ca popor și ca țară, aleg unul singur: gestul lui Putin, care i-a făcut cadou lui Dodon harta „Moldovei Mari”!… Cine nu s-a înfiorat de semnificațiile acestui gest nu merită să mai emită o părere în spațiul public!

Dacă autoritățile noastre sunt atât de derutate de gestul rusnacului încât nu reacționează nicicum, noi, ceilalți, adică românii responsabili, este imperios necesar să tragem concluzia care se impune: avem vecini puternici care dintodeauna au fost deranjați în planurile lor de existența noastră. Dintotdeauna sunt în așteptarea momentului propice pentru ne înfige pe la spate cuțitul! Gestul lui Putin are un singur sens: consideră că momentul așteptat pentru declanșarea procesului de dezintegrare a României este mai aproape ca oricând în ultimii 100 de ani!

Este tragic că pe această temă nu se discută în spațiul public! Este tragic că nimeni nu-i cere explicații lui Coldea pentru atitudinea sa față de proiectul unei auto-străzi trans-carpatice, care ar face mai strânsă, mai reală, mai efectivă Unirea de la 1918!

Nu mi-a fost ușor să declar sprijinul meu pentru programul de guvernare al lui Dragnea. Pe situl meu textele critice la adresa PSD nu lipsesc. Dar ultimele declarații ale domnilor Dragnea și Tăriceanu cu privire la imixtiunea unor ambasade în viața noastră politică și a unor firme transnaționale mă conving de gravitatea situației în care ne aflăm.

Suntem înconjurați de multă ostilitate. Suntem singurul popor din Europa care, prin aplicarea justiției internaționale, avem dreptul la o țară mai mare! Cine credeți că va fi de partea noastră, într-o lume în care majoritatea statelor se confruntă cu planuri de secesiune, planuri altminteri îndreptățite?! Rusia însăși s-ar putea face ceva mai mică prin aplicarea principiului naționalității! La fel și multe alte state! Numai noi, românii, dacă – repet, se face dreptate ar trebui să fim din nou România Mare, poate chiar mai mare!

În plus, nu vom fi numai o țară mare, ci și una bogată, cu un potențial economic deosebit! Cum să nu avem dușmani?!

Ar trebui să ne impunem o regulă de politică, internă sau externă: orice gest, orice proiect, orice eveniment trebuie trecut prin filtrul întrebării: în ce măsură servește ne-prietenilor noștri! Celor care nu au de ce să se bucure atunci când ne merge bine?!

Ion Coja

PS. La mitingul de la Cotroceni, dumnică seara, l-am auzit pe un participant cu o declarație remarcabil de cumpănită – geologul OVIDIU DANTEȘ, dacă am înțeles bine. Îl invit pe site-ul nostru să-și susțină punctul de vedere. Felicitări.