Sensibilitatea
românilor a fost pusă la încercare în ultimele zile prin prezentarea
tragediei prin care trec sutele de mii de refugiați sirieni sau de alte
naționalități care își riscă viața pentru a ajunge în libertate în
Europa. Adevărul este că nu toți cei pe care i-ai văzut la TV, în
reportaje lacrimogene, sunt refugiați. O mare parte din ei sunt
imigranți care nu vin din zone de conflict şi nu doresc să ajungă în
Europa pentru a fugi din fața războiului. Ei sunt o armată islamistă de
ocupație a Europei, în fața căreia gardurile, posturile de trecere de
frontieră, poliția şi armata sunt neputincioase.
O
mare parte a refugiaților din Orientul Mijlociu sau Africa se datorează
fenomenului Primăvara Arabă, care a fost o serie de revolte şi
revoluții populare care au avut scop răsturnarea regimurilor politice în
anul 2010. Revoltele au cuprins țări ca şi Egipt, Libia, Siria,
Tunisia, Yemen, Irak, Bahrain, Oman sau Maroc. Dacă
în o parte din aceste țări revoltele au fost înăbușite rapid, în Libia,
Egipt sau Siria au avut loc răsturnări de regim cu susținerea SUA şi a
unor state europene, care au degenerat în conflicte armate de durată. Răsturnarea
regimului lui Muamar Gaddafi în Libia, lupta pentru putere dintre
Frăția Musulmană şi Armata în Egipt şi lupta dintre opoziția militară şi
regimul lui Assad în Siria a generat o instabilitate politică şi
socială în nordul Africii şi Orientul Mijlociu. Pe acest fond, grupări
islamice teroriste, ca frontul Al Nusra sau ISIS/ISIL au găsit momentul
propice pentru a-şi pune în aplicare planurile, destabilizând şi mai
mult regiunea.
Rezultatul
este un conflict în plină desfășurare în Siria, Irak sau Libia, care a
costat sute de mii de morți şi milioane de refugiați. Acești refugiați,
care încă din 2011 trăiesc în tabere improvizate în Egipt, Liban, Turcia
sau Iordania, au fost cu desăvârșire ignorați de mass-media sau de
organizațiile caritabile.
Drama acestor popoare este una care va marca definitiv acest secol. O
dată cu redesenarea hărții nordului Africii şi a regiunii Levant,
populațiile arabe au fost pur şi simplu dezrădăcinate în cel mai pur
stil medieval, cu efecte pe care încă nu le poate nimeni prezice.
O
mare parte a refugiaților sirieni, libieni sau irakieni au fugit de
război încă de acum câțiva ani şi trăiesc la periferia marilor orașe din
Turcia, Iordania, Liban, alături de confrații lor palestinieni, care se
află în această situație din anii 1970. Un număr relativ mic de
refugiați sirieni se încumetă să treacă Mediterana înspre Europa, în
principal din cauza că toate familiile au mulți copii şi fuga lor peste
mări şi granițe este dificilă. Mai tragică este soarta multor africani,
fie din Vestul Africii sau din Nord, care pur şi simplu nu au unde să se
refugieze din fața grupărilor teroriste afiliate Al Queda sau Stat
Islamic. Aceștia se îmbarcă în Libia cu destinația Europa, de cele mai
multe ori pe vase vechi care se scufundă, tragedia din Marea Mediterana
făcând până acum aproape 300000 de morți. Soarta refugiaților africani
este cea mai cruntă, neexistând pe continent state dispuse să îi accepte
sau să îi hrănească.
Mai
mult, statutul de refugiat este clar reglementat de lege: se poate
acorda şi pe considerente umanitare, dar este în principal pentru
străinii care dovedesc că în țara lor de origine au temeri justificate
de a fi persecutati pentru considerente de rasă, naționalitate, religie,
apartenență la un anumit grup social sau pentru opiniile sale politice
Cine sunt de fapt imigranții pe care îi jelesc televiziunile din România?
Valul
recent de musulmani care trec prin Macedonia, Grecia, Serbia sau
Ungaria are puțin de a face cu refugiații. Aceștia sunt, în mare lor
majoritate, imigranți cu bani care doresc să ajungă în Germania, Olanda
sau Suedia, țări cu înalt nivel de trai. Îi putem compara cu valul de
români care încerca să ajungă la munca în străinătate în anii 1990, însă
încercând să treacă frontiera fraudulos.
Imaginile
de la TV ne dovedesc că statutul lor social nu este unu precar, că sunt
bine îmbrăcați, hrăniți şi nu arată ca şi cum si-ar fi petrecut ultimii
ani într-o zonă de război sau în tabare de refugiați din Turcia. De
fapt, nimeni nu poate garanta că imigranții sunt sirieni, aceștia
neavând acte de identitate asupra lor. Mai mult, nu puține au fost
scandalurile din Macedonia sau Grecia când autoritățile au încercat să
îi amprenteze. În tragedia din Austria, când 71 de imigranți au fost
găsiți morți într-un camion abandonat pe autostradă, doar 8 erau femei
şi a fost găsit doar un act de identitate!
Migrația
acestora se suprapune migrației adevăraților refugiați, fiind greu de
deosebit care sunt care. Deja în tabere de refugiați din Europa, noile
valuri de imigranți cu bani, bine organizați şi probabil fanatici
islamiști, au preluat controlul asupra împărțirii mâncării, terorizând
refugiații care sunt în această situație de ani de zile.
Valurile
recente de imigranți, în marea lor majoritate formate doar din bărbați,
nu au probabil nici o legătură cu statutul de refugiat. Tinerii
musculoși, bine îmbrăcați şi agresivi care sfidează grănicerii greci,
sârbi şi unguri sunt probabil militanți ai Statului Islamic, Al Nusra
sau alte grupări, originari din Europa, care se întorc “acasă” din cauza
bombardamentelor zilnice ale aviației SUA şi a Turciei. Acesta poate fi
un motiv pentru care nu au acte de identitate la ei şi refuză
amprentarea.
NapocaNews