După
cum poate ştiţi din editorialele mele scrise în ultimul an, eu nu am
avut nicio iluzie privindu-l pe Klaus Iohannis, cel mai slab preşedinte
din istoria României. Că e cel mai slab preşedinte, nu ar fi aşa grav,
dar că face pe faţă jocul trădătorii interesului naţional e deja de
domeniul cercetării penale. Numirea tovarăşului Mihai Răzvan Ungureanu
în funcţia de director al SIE înseamnă sfârşitul tuturor iluziilor
pentru cei care au votat din prostie, rea voinţă, ignoranţă sau
naivitate un „neamţ” în fruntea României. Klaus Iohannis în loc să facă
România lucrului „bine făcut” a transformat actul de conducere în lucru
„prost împlinit” doar şi numai împotriva poporului român. Mihai Răzvan
Ungureanu s-a remarcat la Iaşi, încă din fragedă tinereţe ca un activist
comunist feroce, cu o dorinţă atavică de parvenire politică comunistă
pe filiera bolşevică a anilor 50. Ca şef de UTC pe liceu, oraş şi apoi
membru al Comitetului Central al UTC, MRU a devenit un apropiat al lui
Nicu Ceauşescu, recunoscut la chermezele de patid. Sistemul
securisto-comunist l-a luat imediat în braţe în anii 80 pe tânărul MRU,
pe care apoi l-a promovat în toate funcţiile posibile şi oferindu-i
premii şi distincţii, unele nemeritate cum a fost aranjarea olimpiadei
de istorie de la Craiova din 1988 de către organele de partid locale şi
centrale doar pentru el, în dauna unui competitor clujean. MRU, în timp
ce românii făceau foamea şi frigul, iar dizidenţii erau ucişi în bătaie
în puşcării ca Gh. Ursu, începe să scrie în presa de partid osanele şi
ode regimului comunist. În 1990, MRU îşi continuă ascensiunea cu
sprijinul aceloraşi structuri care conduceau România comunistă şi care o
conduc şi astăzi, structuri care l-au făcut pe Klaus Iohannis
preşedinte. MRU devine un favorit al burselor Soroş, în care tot ce e
românesc, valoare şi tradiţie îi „pute a valah”, el considerându-se de
alte origini superioare. Numit în funcţii publice, MRU face numai
prostii, deşi a fost lansat în spaţiul public la o emisiune TVR a lui
Iosif Sava, cu binecuvântarea lui Silviu Brucan. Dar ca să nu spuneţi că
sunt subiectiv vă ofer o lectură de la colegii de la Activenews despre
cariera politică plină de gafe anti-naţionale a lui MRU: “Între 1996 și
1998 este membru board-ului științific al Fundației Soroș pentru o
Societate Deschisă, Iași – București, membru al European Association for
Jewish Studies din Oxford, Marea Britanie. În 1998, MRU a fost numit
secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe de către ministrul
Andrei Pleșu. În 2004, Mihai Răzvan Ungureanu a fost numit în funcția de
Ministru al Afacerilor Externe, în Guvernul Tăriceanu. Imediat, cerea
instalarea portretului Anei Pauker în sediul Ministerului. La doar un an
de la numire, Mihai Răzvan Ungureanu susținea și promova o ordonanță de
urgență, prin care România renunța la moștenirea lui Emanoil Gojdu, în
favoarea Ungariei. Moștenirea este evaluată la 1 miliard de euro.
Menționăm că averea Gojdu fusese naționalizată de regimul comunist din
Ungaria încă din 1992. În 2006, într-un interviu acordat ziarului
austriac Die Presse, MRU afirma: `Trebuie să priviți România aproape ca
și un nou land federal. România este tot atât de importantă pentru
economia Austriei ca și sângele pentru corp`. MRU și-a dat demisia din
Guvernul Tăriceanu în februarie 2007, iar în noiembrie a fost propus de
președintele Băsescu pentru conducerea Serviciului de Informații
Externe. La aflarea veștii, fostul purtător de cuvânt al SRI, Nicolae
Ulieru, a reacționat dur. “A fost adus de Pleşu secretar de stat în
Ministerul de Externe, a rămas secretar de stat şi în Guvernul Năstase,
apoi a fost numit ministru de externe de către liberalul Călin Popescu
Tăriceanu, recuzat de acesta pentru că nu i-a dat nişte documente, şi
după ce a fost recuzat de premier, preşedintele l-a numit şeful SIE.
Eu,
când am auzit numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu la SIE, am avut o
tresărire. Am spus `oare preşedintele chiar nu ştie cine e omul ăsta,
sau SRI nu l-a informat?` Ulieru a mai spus că SRI a fost împiedicat
să-l racoleze pe MRU de către un serviciu secret străin. În 2012, MRU a
fost numit la conducerea Guvernului României, funcție pe care a
îndeplinit-o timp de 78 de zile. Cât a fost premier, Ungureanu a reușit
să semneze acordurile petroliere `pentru explorare-dezvoltare- exploatare
încheiate între ANRM şi Chevron, al doilea mare grup petrolier din SUA,
pentru perimetrele Vama Veche, Adamclisi şi Costineşti`. Mai mult,
Ungureanu a clasificat respectivele acorduri, ele rămânând la fel și
astăzi. Pe 13 martie 2012, deputatul Ion Stan afirma în plenul
Parlamentului că MRU a avut un rol cheie în nepedepsisrea celui care l-a
ucis pe muzicianul Teo Peter. În 2014, pe fondul protestelor masive ale
Românilor împotriva exploatării gazelor de șist, MRU declara: `Roșia
Montană înseamnă locuri de muncă, e o prioritate. Nu sunt ecologistul de
vârsta nouă care și-a reinventat propria identitate politică.Mă
interesează să existe o brumă de responsabilitate.Sunt dispus să merg cu
oricine la Roșia Montană și la Roșia Poieni, să vadă cum arată niște
răni ale pâmântului. Eu nu sunt adeptul niciunui proiect, sunt adeptul
unor rezultate. Proiectele care aduc locuri de munca ma interesează, le
sustin. Am avut discuții cu miniștrii responsabili și am cerut foarte
clar: Spuneți-mi unde s-a blocat, și unde e un aviz negativ, de ce e
negativ, și închidem totul.` Avântul său în susținerea Roșia Montană
Gold Corporation (RMGC) se poate explica prin faptul că unul din
inițiatorii proiectului, controversatul Mark Rich, a sponsorizat o parte
din studiile în străinătate ale lui MRU. MRU a susținut și a reușit
privatizarea companiei strategice Cuprumin, companie de stat aflată pe
profit la acea dată. Compania a fost vândută la un preț de 200 de
milioane de euro. Zăcământul de cupru pe care CupruMin îl putea exploata
era evaluat la 4,5 miliarde de euro. Compania care a cumpărat Cuprumin,
Roman Coppper, se înființase cu un an înainte. Tot în calitate de
premier, MRU s-a opus legii înființării unui muzeu al Comunismului
pentru că `s-ar crea un paralelism instituțional nejustificat` între
noua instituție și IICCMER. IICMER era condus la vremea respectivă de
Andrei Muraru, ieșean ca și MRU. Grupul de Investigații Politice sesiza
Parchetul General legătură cu conflictul de interese în care s-a aflat
fostul director SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, a cărui familie a primit
170.000 de euro în 2009 şi 2010 de la firma austriacă OMV AG. Fostul
ambasador al României la Moscova, Dumitru Prunariu, îl acuza pe fostul
premier că pe vremea când a fost ministru de externe, a trimis un ordin prin care îi cerea să nu se mai intereseze de tezaurul României aflat la ruși.”
Când
scriam acum câteva luni că, în România lui Klaus Iohannis, a ocupa o
funcţie de conducere cheie trebuie neapărat să nu fi român şi de
credinţă creştin – ortodoxă, nimeni nu mă credea. România lui Klaus
Iohannis se comportă acum ca stat bananier, ca o subcolonie condusă pe
faţă din afară, cu marionete ca MRU în funcţii publice pentru a se putea
duce mai uşor războiul viitor, cu români pe post de carne de tun. La
urma urmei în 1958, din România lui Dej au plecat tancurile sovietice,
iar în 2015 în „ţara lui Klaus Iohannis” au intrat tancurile americane.
Nu cred că e o întâmplare că ministru MRU punea portretele lui Ana
Pauker pe pereţii de la minister, afirmându-şi astfel o filiaţie
bolşevică până astăzi.
Ionuţ Ţene