Diferența dintre refugiați şi imigranți. Ce trebuie să știi despre aceste două fenomene!

Sensibilitatea românilor a fost pusă la încercare în ultimele zile prin prezentarea tragediei prin care trec sutele de mii de refugiați sirieni sau de alte naționalități care își riscă viața pentru a ajunge în libertate în Europa. Adevărul este că nu toți cei pe care i-ai văzut la TV, în reportaje lacrimogene, sunt refugiați. O mare parte din ei sunt imigranți care nu vin din zone de conflict şi nu doresc să ajungă în Europa pentru a fugi din fața războiului. Ei sunt o armată islamistă de ocupație a Europei, în fața căreia gardurile, posturile de trecere de frontieră, poliția şi armata sunt neputincioase.

Cine sunt adevărații refugiați

O mare parte a refugiaților din Orientul Mijlociu sau Africa se datorează fenomenului Primăvara Arabă, care a fost o serie de revolte şi revoluții populare care au avut scop răsturnarea regimurilor politice în anul 2010. Revoltele au cuprins țări ca şi Egipt, Libia, Siria, Tunisia, Yemen, Irak, Bahrain, Oman sau Maroc. Dacă în o parte din aceste țări revoltele au fost înăbușite rapid, în Libia, Egipt sau Siria au avut loc răsturnări de regim cu susținerea SUA şi a unor state europene, care au degenerat în conflicte armate de durată. Răsturnarea regimului lui Muamar Gaddafi în Libia, lupta pentru putere dintre Frăția Musulmană şi Armata în Egipt şi lupta dintre opoziția militară şi regimul lui Assad în Siria a generat o instabilitate politică şi socială în nordul Africii şi Orientul Mijlociu. Pe acest fond, grupări islamice teroriste, ca frontul Al Nusra sau ISIS/ISIL au găsit momentul propice pentru a-şi pune în aplicare planurile, destabilizând şi mai mult regiunea.

Rezultatul este un conflict în plină desfășurare în Siria, Irak sau Libia, care a costat sute de mii de morți şi milioane de refugiați. Acești refugiați, care încă din 2011 trăiesc în tabere improvizate în Egipt, Liban, Turcia sau Iordania, au fost cu desăvârșire ignorați de mass-media sau de organizațiile caritabile. Drama acestor popoare este una care va marca definitiv acest secol. O dată cu redesenarea hărții nordului Africii şi a regiunii Levant, populațiile arabe au fost pur şi simplu dezrădăcinate în cel mai pur stil medieval, cu efecte pe care încă nu le poate nimeni prezice.

O mare parte a refugiaților sirieni, libieni sau irakieni au fugit de război încă de acum câțiva ani şi trăiesc la periferia marilor orașe din Turcia, Iordania, Liban, alături de confrații lor palestinieni, care se află în această situație din anii 1970. Un număr relativ mic de refugiați sirieni se încumetă să treacă Mediterana înspre Europa, în principal din cauza că toate familiile au mulți copii şi fuga lor peste mări şi granițe este dificilă. Mai tragică este soarta multor africani, fie din Vestul Africii sau din Nord, care pur şi simplu nu au unde să se refugieze din fața grupărilor teroriste afiliate Al Queda sau Stat Islamic. Aceștia se îmbarcă în Libia cu destinația Europa, de cele mai multe ori pe vase vechi care se scufundă, tragedia din Marea Mediterana făcând până acum aproape 300000 de morți. Soarta refugiaților africani este cea mai cruntă, neexistând pe continent state dispuse să îi accepte sau să îi hrănească.

Mai mult, statutul de refugiat este clar reglementat de lege: se poate acorda şi pe considerente umanitare, dar este în principal pentru străinii care dovedesc că în țara lor de origine au temeri justificate de a fi persecutati pentru considerente de rasă, naționalitate, religie, apartenență la un anumit grup social sau pentru opiniile sale politice

Cine sunt de fapt imigranții pe care îi jelesc televiziunile din România?

Valul recent de musulmani care trec prin Macedonia, Grecia, Serbia sau Ungaria are puțin de a face cu refugiații. Aceștia sunt, în mare lor majoritate, imigranți cu bani care doresc să ajungă în Germania, Olanda sau Suedia, țări cu înalt nivel de trai. Îi putem compara cu valul de români care încerca să ajungă la munca în străinătate în anii 1990, însă încercând să treacă frontiera fraudulos.

Imaginile de la TV ne dovedesc că statutul lor social nu este unu precar, că sunt bine îmbrăcați, hrăniți şi nu arată ca şi cum si-ar fi petrecut ultimii ani într-o zonă de război sau în tabare de refugiați din Turcia. De fapt, nimeni nu poate garanta că imigranții sunt sirieni, aceștia neavând acte de identitate asupra lor. Mai mult, nu puține au fost scandalurile din Macedonia sau Grecia când autoritățile au încercat să îi amprenteze. În tragedia din Austria, când 71 de imigranți au fost găsiți morți într-un camion abandonat pe autostradă, doar 8 erau femei şi a fost găsit doar un act de identitate!

Migrația acestora se suprapune migrației adevăraților refugiați, fiind greu de deosebit care sunt care. Deja în tabere de refugiați din Europa, noile valuri de imigranți cu bani, bine organizați şi probabil fanatici islamiști, au preluat controlul asupra împărțirii mâncării, terorizând refugiații care sunt în această situație de ani de zile.

Valurile recente de imigranți, în marea lor majoritate formate doar din bărbați, nu au probabil nici o legătură cu statutul de refugiat. Tinerii musculoși, bine îmbrăcați şi agresivi care sfidează grănicerii greci, sârbi şi unguri sunt probabil militanți ai Statului Islamic, Al Nusra sau alte grupări, originari din Europa, care se întorc “acasă” din cauza bombardamentelor zilnice ale aviației SUA şi a Turciei. Acesta poate fi un motiv pentru care nu au acte de identitate la ei şi refuză amprentarea.

NapocaNews

Numirea utecistului MRU la SIE: sfârșitul tuturor iluziilor despre „neamțul” Iohannis

După cum poate ştiţi din editorialele mele scrise în ultimul an, eu nu am avut nicio iluzie privindu-l pe Klaus Iohannis, cel mai slab preşedinte din istoria României. Că e cel mai slab preşedinte, nu ar fi aşa grav, dar că face pe faţă jocul trădătorii interesului naţional e deja de domeniul cercetării penale. Numirea tovarăşului Mihai Răzvan Ungureanu în funcţia de director al SIE înseamnă sfârşitul tuturor iluziilor pentru cei care au votat din prostie, rea voinţă, ignoranţă sau naivitate un „neamţ” în fruntea României. Klaus Iohannis în loc să facă România lucrului „bine făcut” a transformat actul de conducere în lucru „prost împlinit” doar şi numai împotriva poporului român. Mihai Răzvan Ungureanu s-a remarcat la Iaşi, încă din fragedă tinereţe ca un activist comunist feroce, cu o dorinţă atavică de parvenire politică comunistă pe filiera bolşevică a anilor 50. Ca şef de UTC pe liceu, oraş şi apoi membru al Comitetului Central al UTC, MRU a devenit un apropiat al lui Nicu Ceauşescu, recunoscut la chermezele de patid. Sistemul securisto-comunist l-a luat imediat în braţe în anii 80 pe tânărul MRU, pe care apoi  l-a promovat în toate funcţiile posibile şi oferindu-i premii şi distincţii, unele nemeritate cum a fost aranjarea olimpiadei de istorie de la Craiova din 1988 de către organele de partid locale şi centrale doar pentru el, în dauna unui competitor clujean. MRU, în timp ce românii făceau foamea şi frigul, iar dizidenţii erau ucişi în bătaie în puşcării ca Gh. Ursu, începe să scrie în presa de partid osanele şi ode regimului comunist. În 1990, MRU îşi continuă ascensiunea cu sprijinul aceloraşi structuri care conduceau România comunistă şi care o conduc şi astăzi, structuri care l-au făcut pe Klaus Iohannis preşedinte. MRU devine un favorit al burselor Soroş, în care tot ce e românesc, valoare şi tradiţie îi „pute a valah”, el considerându-se de alte origini superioare. Numit în funcţii publice, MRU face numai prostii, deşi a fost lansat în spaţiul public la o emisiune TVR a lui Iosif Sava, cu binecuvântarea lui Silviu Brucan. Dar ca să nu spuneţi că sunt subiectiv vă ofer o lectură de la colegii de la Activenews despre cariera politică plină de gafe anti-naţionale a lui MRU: “Între 1996 și 1998 este membru board-ului științific al Fundației Soroș pentru o Societate Deschisă, Iași – București, membru al European Association for Jewish Studies din Oxford, Marea Britanie. În 1998, MRU a fost numit secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe de către ministrul Andrei Pleșu. În 2004, Mihai Răzvan Ungureanu a fost numit în funcția de Ministru al Afacerilor Externe, în Guvernul Tăriceanu. Imediat, cerea instalarea portretului Anei Pauker în sediul Ministerului. La doar un an de la numire, Mihai Răzvan Ungureanu susținea și promova o ordonanță de urgență, prin care România renunța la moștenirea lui Emanoil Gojdu, în favoarea Ungariei. Moștenirea este evaluată la 1 miliard de euro. Menționăm că averea Gojdu fusese naționalizată de regimul comunist din Ungaria încă din 1992. În 2006, într-un interviu acordat ziarului austriac Die Presse, MRU afirma: `Trebuie să priviți România aproape ca și un nou land federal. România este tot atât de importantă pentru economia Austriei ca și sângele pentru corp`. MRU și-a dat demisia din Guvernul Tăriceanu în februarie 2007, iar în noiembrie a fost propus de președintele Băsescu pentru conducerea Serviciului de Informații Externe. La aflarea veștii, fostul purtător de cuvânt al SRI, Nicolae Ulieru, a reacționat dur. “A fost adus de Pleşu secretar de stat în Ministerul de Externe, a rămas secretar de stat şi în Guvernul Năstase, apoi a fost numit ministru de externe de către liberalul Călin Popescu Tăriceanu, recuzat de acesta pentru că nu i-a dat nişte documente, şi după ce a fost recuzat de premier, preşedintele l-a numit şeful SIE.

Eu, când am auzit numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu la SIE, am avut o tresărire. Am spus `oare preşedintele chiar nu ştie cine e omul ăsta, sau SRI nu l-a informat?` Ulieru a mai spus că SRI a fost împiedicat să-l racoleze pe MRU de către un serviciu secret străin. În 2012, MRU a fost numit la conducerea Guvernului României, funcție pe care a îndeplinit-o timp de 78 de zile. Cât a fost premier, Ungureanu a reușit să semneze acordurile petroliere `pentru explorare-dezvoltare-exploatare încheiate între ANRM şi Chevron, al doilea mare grup petrolier din SUA, pentru perimetrele Vama Veche, Adamclisi şi Costineşti`. Mai mult, Ungureanu a clasificat respectivele acorduri, ele rămânând la fel și astăzi. Pe 13 martie 2012, deputatul Ion Stan afirma în plenul Parlamentului că MRU a avut un rol cheie în nepedepsisrea celui care l-a ucis pe muzicianul Teo Peter. În 2014, pe fondul protestelor masive ale Românilor împotriva exploatării gazelor de șist, MRU declara: `Roșia Montană înseamnă locuri de muncă, e o prioritate. Nu sunt ecologistul de vârsta nouă care și-a reinventat propria identitate politică.Mă interesează să existe o brumă de responsabilitate.Sunt dispus să merg cu oricine la Roșia Montană și la Roșia Poieni, să vadă cum arată niște răni ale pâmântului. Eu nu sunt adeptul niciunui proiect, sunt adeptul unor rezultate. Proiectele care aduc locuri de munca ma interesează, le sustin. Am avut discuții cu miniștrii responsabili și am cerut foarte clar: Spuneți-mi unde s-a blocat, și unde e un aviz negativ, de ce e negativ, și închidem totul.` Avântul său în susținerea Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) se poate explica prin faptul că unul din inițiatorii proiectului, controversatul Mark Rich, a sponsorizat o parte din studiile în străinătate ale lui MRU. MRU a susținut și a reușit privatizarea companiei strategice Cuprumin, companie de stat aflată pe profit la acea dată. Compania a fost vândută la un preț de 200 de milioane de euro. Zăcământul de cupru pe care CupruMin îl putea exploata era evaluat la 4,5 miliarde de euro. Compania care a cumpărat Cuprumin, Roman Coppper, se înființase cu un an înainte. Tot în calitate de premier, MRU s-a opus legii înființării unui muzeu al Comunismului pentru că `s-ar crea un paralelism instituțional nejustificat` între noua instituție și IICCMER. IICMER era condus la vremea respectivă de Andrei Muraru, ieșean ca și MRU. Grupul de Investigații Politice sesiza Parchetul General legătură cu conflictul de interese în care s-a aflat fostul director SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, a cărui familie a primit 170.000 de euro în 2009 şi 2010 de la firma austriacă OMV AG. Fostul ambasador al României la Moscova, Dumitru Prunariu, îl acuza pe fostul premier că pe vremea când a fost ministru de externe, a trimis un ordin prin care îi cerea să nu se mai intereseze de tezaurul României aflat la ruși.”

Când scriam acum câteva luni că, în România lui Klaus Iohannis, a ocupa o funcţie de conducere cheie trebuie neapărat să nu fi român şi de credinţă creştin – ortodoxă, nimeni nu mă credea. România lui Klaus Iohannis se comportă acum ca stat bananier, ca o subcolonie condusă pe faţă din afară, cu marionete ca MRU în funcţii publice pentru a se putea duce mai uşor războiul viitor, cu români pe post de carne de tun. La urma urmei în 1958, din România lui Dej au plecat tancurile sovietice, iar în 2015 în „ţara lui Klaus Iohannis” au intrat tancurile americane. Nu cred că e o întâmplare că ministru MRU punea portretele lui Ana Pauker pe pereţii de la minister, afirmându-şi astfel o filiaţie bolşevică până astăzi.

Ionuţ Ţene

LUCRĂTURA DE LA MIEZUL NOPȚII ȘI CELELALTE ILEGALITĂȚI VIZÂND MAGHIARIZAREA DENUMIRII MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA

          O nouă tentativă a Ungariei și U.D.M.R., susținută de cozile de topor autohtone, vizând atribuirea ilegală a denumirii din timpul ocupației ungare pentru municipiul Cluj-Napoca, Inima Ardealului românesc, va fi stopată, inclusiv prin intervenția Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca. Prin fapte penale, se încearcă o nouă variantă pentru a amplasa la intrările rutiere în municipiul Cluj-Napoca denumirea din timpul Imperiului Austro-Ungar și din vremea ocupației Ungariei, de după Diktatul de la Viena, din 30 august 1940.

          Dacă erau de bună-credință și țineau cu adevărat la pregătirea intrărilor în municipiul Cluj-Napoca pentru anul 2015, când acesta este Capitală Europeană a Tineretului, atunci primarul Emil Boc, viceprimarul Anna Horvath și Consiliul local ar fi acționat și ar fi rezolvat această problemă în perioada 1 iulie 2013 - 31 decembrie 2014. Dar nu au reușit și i-a apucat marea grabă acum pentru a satisface pretențiile ilegale ale Ungariei și U.D.M.R. privind maghiarizarea denumirii municipiului nostru, dar nu pe indicatorul de localitate, ci în apropierea acestuia sub forma unui obelisc.

          Pe scurt, filmul lucrăturii ungurești a avut următoarele etape:

          1. La data de 18 iunie 2013, „Asociația Cluj-Napoca 2021 -  Capitală Culturală Europeană” s-a adresat cu o solicitare către primarul Emil Boc și Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca și propune ca să fie acceptată ca organizator al unui „concurs de proiecte pentru elaborarea unui standard vizual/design integrat de semnalizare a intrărilor în oraș”. A fost solicitată suma de 40.000 lei. Durata proiectului: 1 iulie 2013 - 30 decembrie 2013.

          2. În aceiași zi de 18 iunie 2013, doamna viceprimar Anna Horvath (U.D.M.R.) a întocmit un referat care să stea la baza unui proiect de Hotărâre a Consiliului local (H.C.L.) și propune analizarea și finanțarea acestui proiect, fără a fi respectate prevederile legale privind procedura de selecție.

          3. În ziua de 19 iunie 2013, doamna Anna Horvath, ca președinte al Comisiei de evaluare și selecționare a solicitărilor de finanțări nerambursabile a convocat patru consilieri locali și le-a prezentat solicitarea pentru cheltuirea din bugetul local a sumei de 40.000 lei. S-a încheiat un proces-verbal (scris) din care rezultă că nu s-a aprobat solicitarea, ci doar s-a discutat pe această temă.

          4. În ziua de 20 iunie 2013, doamna viceprimar Anna Horvath a inițiat un proiect de H.C.L. privind alocarea sumei de 40.000 lei  din bugetul local către „Asociația Cluj-Napoca 2021 -  Capitală Culturală Europeană” care să pregătească municipiul pentru anul 2021 când speră ca acesta să devină Capitală Culturală Europeană. Echipa proiectului a fost formată din Szakats Istvan și Szabo Anna Reka.

          5. Fiind interesat să susțină pretențiile ilegale ale Ungariei și U.D.M.R, primarul Emil Boc a convocat o ședință extraordinară de Consiliu local în noaptea de 21 spre 22 iunie 2013, desfășurată între orele 0 și 10 minute și 0 și 50 de minute, fără a fi respectat termenul legal pentru convocare. Este pentru prima dată, în ultimii 23 de ani, când a fost convocată o ședință a Consiliului local noaptea, între orele 24,00 și 1,00. La punctul doi pe ordinea de zi s-a discutat și aprobat H.C.L.nr.300 din 22 iunie 2013 privind alocarea sumei de 40.000 lei către „Asociația Cluj-Napoca 2021 - Capitală Culturală Europeană”. Președintele de ședință, doamna ec.Claudia Anastase a întrebat de ce s-a intrat cu acest proiect prin excepție de la prevederile legale și a subliniat faptul că nu s-a respectat Regulamentul de acordare a finanțării nerambursabile. Fiind o procedură de achiziție publică se impunea organizarea unei licitații.

          „Vigilenții” consilieri, după miezul nopții, au votat în unanimitate proiectul de H.C.L. inițiat de doamna viceprimar Anna Horvath, cu toate că au știut și au fost avertizați că nu sunt respectate prevederile legale.

          La punctul întâi al ședinței Consiliului local de la miezul nopții (prima din ultimii 23 de ani) s-a votat Protocolul de parteneriat al municipiului Cluj-Napoca cu Federația „Share” Cluj-Napoca, director executiv fiind domnul Farkas Andras, pentru a se putea aloca bani publici pentru acțiunile care să faciliteze desemnarea municipiului nostru drept Capitală Culturală Europeană în anul 2021. Și această afacere merită să fie cercetată de către procurori.

          Lucrătura din Consiliul local de la miezul nopții a fost pusă la cale pentru a pregăti terenul în anii 2015 sau 2021 pentru instalarea de „plecuțe” bilingve (pronunția aparține unui consilier local al U.D.M.R.), respectiv pentru atribuirea ilegală a denumirii ungurești a municipiului Cluj-Napoca din timpul ocupației Ungariei.

          Concursul de idei putea și trebuia să fie organizat legal de Primăria și Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, așa cum s-a procedat la „Monumentul Memorandiștilor”, „Crucea de pe Cetățuie”, Monumentul lui Avram Iancu, Monumentul „Glorie ostașului român”.

          6.Fără să existe o hotărâre de Consiliul local, la 12 decembrie 2014, Primarul Emil Boc și Primăria municipiului Cluj-Napoca a organizat un concurs de idei pentru un sistem de comunicare integrat în municipiu. Fără discutarea și aprobarea în Consiliul local, prin H.C.L., primarul a anunțat premiile ce urmează a fi acordate în valoare totală de 120.000 lei, respectiv premiul I - 100.000 lei, premiul II – 12.000 lei și premiul III – 8.000 lei. La aceste sume se vor adăuga costurile de execuție, plătite de contribuabili clujeni, fără limită de sumă.

          7.Documentația concursului este elaborată de Szakats Istvan și Florin Moroșanu. Aceleași personaje care au pus la cale, împreună cu doamna viceprimar Anna Horvath, afacerea penală în valoare de 40.000 lei și care nu au respectate H.C.L. nr.300 din 22 iunie 2013. De data aceasta, a fost mărită de trei ori suma pe care să o plătească contribuabilii clujeni. Cei doi mai sus nominalizați nu sunt angajați ai Primăriei și Consiliului local, dar au planificat strategia de maghiarizare a denumirii municipiului Cluj-Napoca, în numele Consiliului local, cu acceptul tacit al primarului Emil Boc. Din documentația concursului am reținut următoarele „perle”:

          -„proiectul trebuie să fie în egală măsură dedicat microcomunităților și mesajelor acestora”.

          -proiectul trebuie să asigure „reprezentarea vocilor comunității și comunicarea mesajelor lor”.

          -„intrările orașului nu se află doar la marginea orașului. Ele de fapt se află oriunde în oraș, unde există puncte de intrare în viața orașului”. (Cei de la Casa de nebuni trebuie să ia notițe !!!)

          -semnalizările intrărilor în oraș au ca scop„comunicarea dintre instituții și persoanele care intră sau ies din oraș”.

          -sistemul cadru de comunicare/informare va crea „reprezentări ale narativelor majore ale orașului”.

          8. În ședința Consiliului local din 11 februarie a.c.:

          - Primarul Emil Boc a recunoscut că el a promovat concursul de idei pentru ca intrările în municipiul Cluj-Napoca să fie inscripționate în cinci limbi de circulație internațională: maghiara, germana, engleza, franceza și româna. Primarul a susținut că „intrările în Cluj nu mai corespund vremii în care trăim”. El nu știe că denumirea județului este Cluj, iar al municipiului unde a fost ales primar este Cluj-Napoca.

          - Viceprimarul Anna Horvath a cerut „drepturi lingvistice” pentru minoritarii unguri și a declarat că, „comunitatea maghiară s-ar simți mai confortabil dacă se va scrie denumirea municipiului în limba maghiară”, dar nu în traducere ci aceea din timpul ocupației Ungariei. Ea a amenințat cu nesupunere civică din partea membrilor U.D.M.R. dacă primarul Boc nu încalcă Legea nr.215/2001 și dacă nu amplasează în maxim 10 zile „plecuțe” așa cum pretind autoritățile de la Budapesta și liderii U.D.M.R.

          Aceiași doamna viceprimar îndeamnă locuitorii români din Cluj-Napoca să se alăture mișcării „Musai”, iar pe membrii U.D.M.R. să susțină cele 1.000 de procese cu care vor să-l sperie pe primarul Boc pentru ca până la 15 martie 2015 acesta să amplaseze ilegal denumirea municipiului nostru în limba maghiară, identică ce aceea din timpul ocupației Ungariei.

          Președintele de ședință, Csomo Botond (U.D.M.R.) s-a opus la înscrierea denumirii municipiului Cluj-Napoca în limba franceză și engleză.

          9.Primăria Cluj-Napoca a prelungit termenul de predare a proiectelor pentru înscrierea multilingvă a denumirii municipiului Cluj-Napoca până la data de 16 februarie a.c., ora 14,00. Au fost depuse 13 oferte pe care Comisia de jurizare trebuie să le analizeze și să le atribuie puncte, până la 27 februarie a.c. Membrii Comisiei de jurizare nu au fost informați de către primarul Emil Boc despre faptul că H.C.L.nr.300/2013 nu a fost respectată, iar pentru concursul de idei organizat la începutul acestui an și pentru alocarea sumei de 120.000 lei, din bugetul local, nu există nicio Hotărâre de Consiliu local. Afacerea cu „plecuțele”, pretinse de Ungaria și U.D.M.R., este  penală. Ar fi regretabil ca personalitățile nominalizate în Comisia de jurizare să se asocieze cu cei care au pus la cale săvârșirea de infracțiuni. În opinia mea, membrii Comisiei de jurizare ar trebui să demisioneze rapid, pentru a nu primi citație de la Parchet.

          De reținut că, tot ce s-a pus la cale și toate etapele parcurse în anii 2013, 2014 și la începutul acestui an pentru înscrierea denumirii municipiului Cluj-Napoca în limba maghiară, aceiași din timpul ocupației Ungariei, s-a desfășurat cu încălcarea Legii nr.215/2001, care prevede un procent de cel puțin 20% pentru etnicii maghiari în municipiul nostru pentru a putea avea asemenea pretenții. În plus, recent, Curtea de Apel Cluj a interzis printr-o decizie definitivă, înscrierea denumirii municipiului Cluj-Napoca în limba maghiară, așa cum pretind liderii U.D.M.R.

          În locul sau lângă actualele obeliscuri existente la unele intrări în municipiu pot fi amplasate legal altele, dar denumirea municipiului Cluj-Napoca trebuie să fie legală și identică cu aceea de pe indicatorul de localitate și NUMAI în Limba Română, singura limbă oficială în România.

          De această dată, cei care s-au implicat în afacerea antiromânească a indicatoarelor de intrare/ieșire la Cluj-Napoca au săvârșit fapte penale și urmează să fie cercetați de către Parchet pentru abuz în serviciu, trafic de influență, constituirea unui grup infracțional organizat, dare de mită, luare de mită ș.a.

 

Dr.Gheorghe Funar

Președintele Partidului România Mare

Primar al municipiului Cluj-Napoca, în perioada 1992-2004

Cluj-Napoca,

22 februarie 2015

Scrisoare deschisă către președintele României, Klaus Iohannis

Nu vă lăsați înconjurat ! (II)

Mulți dintre românii care v-au votat, și nu numai aceștia, așteaptă să operați schimbări la vârful serviciilor secrete și al principalelor unități de parchet (DNA, DIICOT și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție), unde se află oameni promovați și fidelizați de fostul președinte Traian Băsescu (SRI, SIE, SPP, STS, DNA) sau de premierul Victor Ponta (PÎCCJ, DIICOT).­ Pentru că majoritatea acestor șefi de instituții au fost promovați pe criterii clientelare, nu pe criterii de competență profesională și de probitate morală, iar asupra unora dintre  aceștia planează acuzații privind săvârșirea unor grave abuzuri, îndeosebi de poliție politică, și chiar a unor fapte de corupție. Într-un asemenea context, a stârnit îngrijorare afirmația făcută de un politician foarte apropiat dumneavoastră, eurodeputatul Eduard Hellvig, într-un interviu acordat cotidianului Evenimentul Zilei, că la conducerea SRI și SIE se află profesioniști incontestabili. Este incontestabil că în serviciile secrete românești activează mulți profesioniști, dar este o marotă falsă că șefii acestora ar fi profesioniști de neînlocuit. O asemenea aserțiune este contrazisă în primul rând de parcursul lor profesional, începând cu studiile absolvite.

Astfel, generalul Florian Coldea primul adjunct al directorului SRI (și șeful de facto al acestui serviciu), a abandonat studiile la Institutul Politehnic din Timișoara după un an și jumătate și a repetat un an la Academia Națională de Informații. La începutul carierei, a fost sprijinit de unchiul său, generalul Dan Gheorghe (originar din același județ, Arad), care a deținut funcții de conducere în USLA, UM 0215 și SRI, și de nașul său de căsătorie, generalul Sorin Brăteanu, fost șef al Secretariatului General al SRI. Președintele Traian Băsescu l-a numit pe Florian Coldea prim-adjunct al directorului SRI în anul 2005, când acesta avea vârsta de 34 de ani și gradul de maior, la intervenția și cu susținerea politică a tandemului PDL-ist de la Arad, Gheorghe Falcă și Gheorghe Seculici, aflați în relații de afinitate cu șeful statului, care aveau conexiuni cu cercuri politice din SUA pe filiera unor culte neoprotestante.

Generalul Silviu Predoiu, primul adjunct al directorului SIE (și șeful de facto al acestui serviciu), a absolvit printre ultimii din promoție Facultatea de Geologie-Geografie a Universității din București și a fost repartizat la Petroșani, unde a fost cooptat în Securitate, respectiv în DIE, grație relațiilor tatălui său, colonelul Niculaie Predoiu, care a deținut funcția de șef CI pe Inspectoratul General al Miliției înainte de 1989. Prima promovare importantă a lui Silviu Predoiu în SIE s-a produs în timpul președintelui Emil Constantinescu, când a fost numit șef al Direcției de Crimă Organizată, în urma intervenției soției sale la șeful statului, căruia îi fusese studentă la Facultatea de Geologie-Geografie. În timpul președintelui Ion Iliescu, Silviu Predoiu a fost avansat general și numit șef al Direcției Generale de Securitate Internă din SIE, grație faptului că tatăl său a fost coleg de studii la Moscova cu tatăl șefului de atunci al SIE, Gheorghe Fulga, un apropiat al lui Iliescu. În mod oarecum inexplicabil atunci, dar explicabil ulterior prin faptul că era șantajabil, președintele Traian Băsescu l-a numit pe generalul Predoiu prim-adjunct al SIE în 2005.

Directorul SPP, generalul Lucian Pahonțu, numit în această funcție de președintele Traian Băsescu în 2005, a avut probleme de alfabetizare, conform unui comandant direct al său din perioada când era soldat în trupele de jandarmi, care afirmă că trebuia să-i scrie scrisorile către cei de acasă întrucât nu căpătase această deprindere. Omul de încredere al lui Traian Băsescu din SPP a fost însă generalul Alexandru Burian, care a fost numit adjunct al directorului SPP pentru activitatea de informații tot în anul 2005. Burian a absolvit Academia Politică a Academiei Militare Generale și a fost mare activist plătit al CC al UTC înainte de 1989, inclusiv prim secretar UTC la Academia Militară, după care a activat în Direcția de Informații Militare a Ministerului Apărării Naționale, de unde a fost promovat, în 1999, locțiitor al șefului serviciului secret al MAI (DGIPI), chestorul Virgil Ardelean, care s-a lăudat că l-ar fi inflitrat ulterior în SPP.

Nici directorul SRI, George Maior, nu se poate lăuda că ar fi dovedit excelență înainte de a fi numit director al SRI. N-a fost un student eminent al Facultății de Drept a Universității Babeș Bolayi din Cluj Napoca, nu a practicat și nu s-a remarcat în domeniul dreptului, iar funcțiile pe care le-a deținut în Ministerul Afacerilor Externe (diplomat din 1992, culminând cu funcția de însărcinat interimar cu afaceri la Dublin, în Republica Irlanda, în perioada 1997-1998), Ministerul Apărării Naționale (secretar de stat pentru relații internaționale, în perioada 2001-2004) și în Parlament (senator PSD de Alba, în perioada 2004-2006) se datorează influenței tatălui său, profesorul universitar Liviu Maior, fost ministru al Educației în Guvernul Văcăroiu și ambasador al României în Canada, cunoscut drept un apropiat al fostului președinte Ion Iliescu, precum și influenței nașului său de la prima căsătorie, fostul și actualul ministru PSD Ioan Rus.

Fostul președinte Traian Băsescu a lansat alegația că, în cazul lui George Maior, a numit în 2006 un reprezentant al opoziției, respectiv al PSD, în funcția de director al principalului serviciu secret al României, SRI, dar aceasta nu are suport întrucât în realitate promovarea lui Maior este opera (și răsplata) aliațiilor noștri americani pentru serviciile aduse de tatăl său și de el însuși. Conform unor surse din fosta Securitate și din mediile universitare, profesorul Liviu Maior ar fi colaborat cu serviciile secrete americane înainte de 1989, când a obținut burse de specializare la Universitatea Ann Arbour din Michigan și la Universitatea Bloomington din Indiana. George Maior a deschis calea Microsoft spre România în perioada în care era însărcinat interimar cu afaceri la Dublin, unde își are sediul sucursala pentru Europa a marii corporații americane, iar, în perioada în care a deținut funcția de secretar de stat la Ministerul Apărării Naționale, a negociat atât aderarea României la NATO cât și o serie de contracte controversate, cum ar fi cele privind achiziționarea unor fregate din Marea Britanie și a unor avioane americane F16.

Cu câteva săptămâni înaintea alegeriilor prezidențiale, cu prilejul decernării titlului de doctor honoris causa de către Universitatea de Vest din Timișoara, fără să-i ceară cineva, directorul SRI, George Maior, a declarat că-și va depunde mandatul imediat după investirea noului președinte al României, considerând că este firesc să-i lase acestuia libertatea de apreciere și de alegere. A trecut peste o lună de la investirea dumneavoastră, domnule Klaus Iohannis, în funcția de președinte al României, dar directorul SRI a uitat se pare de angajamentul luat. Pentru că nașul Maior se aștepta să devină președinte finul Ponta, căruia urma să-i depună mandatul de director al SRI, pentru a-i putea încredința mandatul de prim-ministru al Guvernului României. N-a fost însă să fie pentru cine și pentru ce s-a pregătit.

Traian Băsescu i-a fidelizat pe șefii militari de servicii secrete, acordându-le două sau trei stele de general în cele două mandate prezidențiale pe care le-a deținut. Astfel generalii Florian Coldea (SRI), Silviu Predoiu (SIE) și Marcel Opriș (SPP) au primit în această perioadă câte trei stele de general, ultimii doi devenind generali cu patru stele, iar generalii Pahonțu și Burian de la SPP au fost răsplătiți cu câte două stele. Loialitatea sau mai binezis obediența acestor generali a fost pe măsură. Generalii Coldea, Predoiu și Opriș au fost implicați din plin în favoarea fostului locatar de la Palatul Cotroceni la alegerile prezidențiale din 2009, precum și la referendumurile pentru demiterea acestuia din 2007 și 2012. Pe de altă parte, generalii Coldea, Burian și Predoiu au fost implicați în acțiuni evidente de poliției politică în favoarea ex-președintelui Băsescu.

Astfel, generalul Coldea a fost depistat că a întocmit note scrise, în scop de șantaj și de compromitere, referitor la trei judecători de la Curtea Constituțională (Ion Predescu, Nicolae Cochinescu și Aspazia Cojocaru) după ce aceștia au acordat aviz favorabil cererii de suspendare a președintelui Băsescu în aprilie 2007. Iar, după suspendarea surpriză din iulie 2012, generalul Coldea a constituit o celulă de criză care a livrat zilnic materie primă pentru aparițiile publice ale președintelui suspendat și, concomitent, a alimentat agenți acoperiți din mass-media cu materiale de denigrare a adversarilor politici din USL și de dezinformare a opiniei publice interne și internaționale. Pe de altă parte, conform unor ofițeri care au activat în SRI, generalul Coldea a emis un ordin ilegal privind monitorizarea tuturor politicieniilor, cu excepția președintelui României, respectiv a membrilor Guvernului, a membrilor Parlamentului, a președinților de consilii județene, a primarilor, ș.a. Potrivit surselor, astfel de operațiuni de monitorizare au fost realizate de Structura 3 a UM 0289 din SRI.

Foști ofițeri din SPP au dezvăluit că acțiuni de poliție politică a realizat și unitatea informativă a acestui serviciu, sub coordonarea generalului Alexandru Burian, această unitate infiltrând ofițeri conspirați în partide politice, în mass-media, în aparatul administrativ al Parlamentului și al Guvernului și chiar în SPP. La rândul său, generalul Silviu Predoiu a fost acuzat că a coordonat ofițerii SIE implicați în străinătate în măsluirea voturilor în favoarea lui Traian Băsescu la alegeriile prezidențiale din 2009, îndeosebi la ambasada României din Paris, precum și că a coordonat operațiunea ofițerilor deplin conspirați ai SIE care au compromis guvernarea USL în spațiul occidental după referendumul pentru demiterea președintelui Băsescu din iulie 2012. Generalul Predoiu a pus umărul și la anchetarea ex-premierului Adrian Năstase, furnizând mai multe date și documente incriminatoare la adresa acestuia, inclusiv prin determinarea colonelului SIE Ioan Păun, fost consul în China, să spună tot ce știe.

Nu putem trece cu vederea nici faptul că, în ultimii ani, primul adjunct al directorului SRI, generalul Florian Coldea, și-a extins tentaculele, și implicit influența și potențialul de poliție politică, asupra altor două servicii secrete: SPP și DIPI (serviciul secret al MAI). În anul 2009, un subaltern apropiat al generalului Coldea, colonelul Costin Nedelea, avansat ulterior general, a fost transferat de la SRI și numit, după un examen dubios, șef al unității informative al SPP. În vara anului 2014, un alt ofițer SRI fidel generalului Coldea, colonelul Gheorghe Nicolae, a fost numit la comanda DIPI.

Nu în ultimul rând, la adresa șefilor de servicii secrete au fost lansate acuzații grave de nepotism și de corupție. Generalul Coldea a fost acuzat că ar fi favorizat-o pe soția sa Dorina, prin promovarea în funcțiile de șef al Serviciului de Protocol al SRI și apoi de director adjunct al Centrului de Psihologie al SRI, precum și prin avansarea acesteia la gradul de locotenent-colonel în timp ce se afla în concediu pentru creșterea copilului, încălcând astfel regulamentele militare. Generalul Predoiu a fost acuzat că și-a promovat soția la conducerea Serviciului Analiză din SIE și ca apoi a devenit șefa unuia din serviciile Direcției Resurse Umane, care se ocupa cu angajarea și promovarea ofițerilor externiști. Generalului Opriș i s-a reporșat că ar fi favorizat o firmă aparținând unor prieteni de familie, denumită S.C. Quality Bussiness Solutions S.R.L. la care soția sa a fost angajata șef administrativ și contabil, această firmă câștigând nu mai puțin de 51 de contracte publice, în valoare totală de peste 7 milioane de euro, scoase la licitație de STS. La adresa generalului Coldea s-au lansat și acuzații de deturnare de fonduri referitor la 4 milioane de euro din suma de 13 milioane de euro care a fost alocată de statul nostru pentru răscumpărarea jurnaliștilor români răpiți în Irak în 2005. Generalului Predoiu i s-a imputat că ar fi fost implicat în afaceri cu petrol și cu armament în timp ce se afla la post la ambasada României din Nigeria și că ar fi fost cercetat pentru fapte de corupție de Parchetul Militar și apoi de DNA, în dosarul nr.11/P/2006.

În regimul Băsescu, alături de stelele căzute pe umeri, a crescut considerabil și averea principalilor șefi ai serviciilor secrete, fapt vizibil în proprietățiile imobiliare și în conturile deținute. Generalul Burian a achiziționat o vilă în București și și-a construit o altă vilă în orașul natal Baia Sprie din județul Maramureș. Generalul Coldea a achiziționat un apartament de lux în București (pentru care a folosit și suma de 100.000 lei, primită într-un pachet de la șeful SRI Arad, colonelul Dan Calalb) și și-a construit o vilă în comuna natală Târnova din județul Arad. Generalul Predoiu deține un apartament în centrul capitalei și și-a construit o vilă somptuoasă în zona Băneasa. Generalul Opriș deține un apartament în București, un apartament de vacanță în Eforie, două terenuri însumând 28,4 hectare în localitatea Podu Dâmboviței din județul Argeș și un teren de 450 mp în localitatea Bragadiru, lângă capitală.

(Va urma)

Cluj Napoca,                                                               Senator independent

23.01.2015                                                                        Valer Marian

SENATORUL P.S.D. TONI GREBLĂ A ACŢIONAT PENTRU EXPROPRIEREA ROMÂNILOR DE CĂTRE STRĂINI

După decembrie 1989, în Holocaustul împotriva românilor, în ceea ce priveşte dreptul de proprietate privată se desfăşoară etapele de restituire a proprietăţilor confiscate de regimul comunist şi de vânzare a pământului românesc la străini. România, nu întâmplător, este singura dintre ţările foste socialiste unde se aplică principiul „restitutio in integrum”. Ca urmare, foştilor proprietari şi urmaşilor acestora le-au fost restituite numeroase clădiri şi mari suprafeţe de terenuri şi păduri. La aceştia s-au adăugat pretenţiile Statusului Romano-Catolic care nu a fost proprietar în România, dar a obţinut numeroase proprietăţi imobiliare în Ardeal, iar instituţiile Statului Român au fost evacuate şi în multe cazuri au ajuns să plătească chirii foarte mari. În timpul Regimurilor Iliescu, Constantinescu şi Băsescu a fost modificată legislaţia pentru a permite vânzarea pământului românesc la străini, iar în urma sărăcirii accentuate a populaţiei şi a lichidării rapide a unităţilor agricole din toate judeţele s-a ajuns ca peste 1 milion de hectare de terenuri agricole să fie vândute unor persoane fizice şi juridice străine. Adevărata lor origine etnică este păstrată la secret, iar această problemă de securitate naţională este neglijată de instituţiile Statului Român.

În paralel cu cele două etape menţionate, a început cea de a treia, respectiv crearea cadrului legal pentru exproprierea rapidă a sute de mii sau poate a milioane de români din România! Acest program diabolic pare incredibil, dar este adevărat! Acum se pregăteşte legislaţia necesară şi este prevăzut să se treacă la fapte după alegerile locale şi parlamentare din anul 2012. În anii 2013 şi 2014 este programată exproprierea masivă a românilor în România! Un asemenea proiect, ca şi cel început în anul 2009 în România, nu există şi nu s-a aplicat în nicio ţară din lume!

Atunci când a fost adoptată Constituţia României din anul 1991 şi Legea nr. 429/2003 de revizuire a Constituţiei s-a reglementat dreptul de proprietate privată. La art.44, din Constituţie se precizează următoarele:

a)    alin.2: „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular”.

b)   alin.3: „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire”.

c)    Alin.5: „Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul”...

d)   alin.6: „Despăgubirile prevăzute la aliniatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.”

e)    Alin.8: „Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.”

Sfidând aceste prevederi din Constituţie, stăpânii străini ai României au pregătit cadrul legal pentru exproprierea românilor şi jefuirea lor! Mutarea în plic a fost dată senatorilor de Gorj de la PSD (Toni Greblă) şi de la PDL (Ion Ruşeţ), urmărindu-se ca terenurile necesare valorificării resurselor miniere să fie dobândite de titularul unei licenţe. Aceştia doi, fără să-i consulte pe gorjenii care vor fi expropriaţi şi după ce abia au intrat în Senatul României, au înregistrat în 25 martie 2009 o propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii minelor nr.85/2003, cu modificările şi completările ulterioare. Această propunere legislativă transpartinică, încalcă Legea fundamentală a ţării, apoi adaugă la textul Constituţiei şi îl modifică, dar mai ales completează textul de la alte şase acte normative, respectiv: Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică; Legea nr.46/2008 – Codul silvic; Ordonanţa Guvernului nr.43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional; Legea nr.18/1991, Legea fondului funciar; Legea nr.59/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii; Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul. Demersul legislativ al senatorilor Toni Greblă (PSD) şi Ion Ruşeţ (PDL) sfidează Constituţia României, pe care au jurat să o respecte, şi încalcă Legea nr.24/2000 privind tehnica legislativă. Cu toate acestea, în mod suspect, Consiliul legislativ nu observă ilegalităţile strigătoare la cer şi în 28 aprilie 2009 dă avizul favorabil cu nr.398/2009. În 25 august 2009, Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului transmite avizul negativ cu nr.190/2009. La cererea senatorului Toni Greblă, Biroul Permanent al Senatului a solicitat un raport comun de la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări (preşedinte Toni Greblă) şi Comisia economică, industrii şi servicii (preşedinte Varujan Vosganian). Raportul comun este favorabil, cu unele amendamente formale la propunerea legislativă. Punctul de vedere al Guvernului este negativ, este înregistrat cu nr. 1.378/29 mai 2009 şi este semnat de primul-ministru Emil Boc. Guvernul nu susţine adoptarea acestei propuneri legislative!

Dintre observaţiile Guvernului României menţionăm următoarele:

-  Completarea definiţiei date „dezvoltării” nu concordă cu obiectul Legii minelor şi nu este corelată cu sfera noţiunii de „activitate minieră”, care nu poate cuprinde implicit, unele proceduri care ţin de acte şi fapte situate în afara sferei activităţii miniere.

-  Iniţiatorii au căutat să stabilească o procedură specială de expropriere pentru titularii licenţelor de exploatare şi să asigure o serie de derogări de la reglementările în materie de urbanism şi amenajarea teritoriului, în materie silvică, de mediu, cu privire la autorizări şi proceduri prealabile lucrărilor.

-  Exproprierea trebuie să beneficieze de o reglementare unitară.

-  Această propunere legislativă vizează instituirea unei proceduri speciale de expropriere în materie minieră.

-  În cuprinsul Legii minelor nu există sintagma „substanţe minerale utile”, ci categoriile de „resurse minerale”.

-  Conform Constituţiei, obligaţia de plată a despăgubirii aparţine expropriatorului, respectiv Statului Român şi nu titularului licenţei de exploatare care are numai un drept de folosinţă asupra terenului şi nu un drept de proprietate.

-  Propunerea legislativă vizează acordarea de derogări de la legislaţia în domeniul evaluării impactului asupra mediului în cazul proiectelor pentru activităţi miniere, fiind încălcată legislaţia europeană, respectiv Directiva EIA.

La dezbaterea propunerii legislative privind exproprierea românilor în România de către firme străine şi cetăţeni străini a luat cuvântul în plenul Senatului numai senatorul Puiu Haşotti (PNL) care a spus că s-au înţeles toţi liderii de grup ca să voteze această iniţiativă legislativă. La votul din 27 octombrie 2009 s-au înregistrat în Senat: 73 voturi pentru; niciun vot împotrivă şi o singură abţinere.

Ceea ce s-a petrecut în Senat şi în Camera Deputaţilor cu această propunere legislativă susţinută de toate partidele politice şi UDMR, pentru a putea fi expropriaţi românii de către străinii care au obţinut, prin acte de corupţie, de la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM), licenţe de exploatare a resurselor naturale, dovedeşte ce mult înseamnă scoaterea Partidului România Mare din Parlament, prin fraudarea alegerilor din anul 2008.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat şi trimis la Camera Deputaţilor spre dezbatere. Caracterul legii: organică. Din cele 10 pagini ale proiectului de lege prezentăm câteva exemple edificatoare şi cutremurătoare pentru românii din ţară şi cei plecaţi în străinătate:

1) După art.10 din Legea minelor nr.85/2003 se introduc 17 articole noi, art.10¹-1017, cu următorul cuprins:

„Art.10¹. Prin derogare de la prevederile art.6 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, cadrul juridic pentru reglementarea măsurilor în scopul asigurării terenurilor necesare desfăşurării lucrărilor miniere pentru exploatarea substanţelor minerale utile este cel prevăzut la art.10¹-1017.

Art.10². Se declară de utilitate publică lucrările miniere pentru exploatarea substanţelor minerale utile, care se execută în baza unei licenţe de exploatare.

Art.10³. Pentru lucrările declarate de utilitate publică în condiţiile art.10², expropriator este statul român, prin titularii licenţelor de exploatare, operatori economici.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Art.10, alin.3 ... „titularii licenţelor de exploatare notifică persoanele fizice sau juridice titulare de drepturi reale asupra procedurii şi ofertei de despăgubire”.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Art.108. Plata despăgubirilor pentru imobilele ce urmează a fi expropriate în temeiul prevederilor art.10 alin.(1) se face de titularul de licenţă direct titularilor drepturilor reale, în numerar sau prin consemnarea sumelor într-un cont bancar la dispoziţia acestora.

Art.109. ... „se desemnează comisia de verificare a dreptului de proprietate şi a oricăror drepturi reale şi de negociere a cuantumului despăgubirii”. În comisie intră 3 reprezentanţi ai titularului licenţei de exploatare, 3 proprietari ale căror imobile vor fi expropriate şi primarul localităţii. Conducerea comisiei se desemnează de titularul licenţei. Comisia stabileşte cuantumul despăgubirii prin negociere cu proprietarii imobilelor. Decizia comisiei privind cuantumul despăgubirilor se comunică expropriatului şi se afişează la sediul consiliului local, la sediul titularului licenţei de exploatare (probabil în Barbados, Canada, Elveţia, USA, Marea Britanie, India, Germania, Franţa, Italia, Olanda, Israel etc.).

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Art. 10¹¹. În termen de maximum 15 zile, când există acordul părţilor, expropriatorul efectuează plata despăgubirilor pentru imobilele ce urmează a fi expropriate.

Art. 10¹². Când nu se ajunge la învoială între părţi, expropriatorul se adresează instanţelor judecătoreşti, iar termenele stabilite de instanţele judecătoreşti nu pot fi mai mari de 7 zile.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Art. 10¹. „Transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor expropriate operează de drept de la data plăţii despăgubirilor stabilite prin hotărârea definitivă a comisiei prevăzute la art.109, alin.(1) sau, după caz, prin hotărârea judecătorească irevocabilă.

Art. 10¹. ... „terenurile necesare realizării lucrărilor şi obiectivelor prevăzute la art.10² şi 106 pot fi scoase definitiv din fondul forestier naţional, indiferent de forma de proprietate şi de suprafaţa proprietăţii forestiere afectate”. „Scoaterea definitivă din fondul forestier naţional a terenurilor prevăzute la art.10² şi art.106 se exceptează de la aplicarea prevederilor art.7, alin.(3) şi (4) şi art.34, alin.(2) din Codul silvic.”

2) La articolul 11, după aliniatul 2 se introduc şase noi aliniate, alin.(3)-(8), prin care se stabilesc termene foarte scurte pentru eliberarea certificatului de descărcare de sarcină arheologică, dar nu pentru întreaga suprafaţă, ci pe fiecare parte de teren din perimetrul de exploatare.

3) La articolul 25 se introduce alin.(2) cu următorul cuprins: „Titularul licenţei de exploatare poate solicita extinderea perimetrului pentru executarea lucrărilor de construcţii aferente utilităţilor specifice necesare stocării produselor miniere, a sterilului şi a produselor reziduale” ...

4) După articolul 43 se introduc trei noi articole, art.43¹-43³ care prevăd următoarele:

Art.43¹. Prin derogare de la prevederile art.2 din Legea nr.50/1991, certificatul de urbanism obţinut în scopul desfăşurării de activităţi miniere este independent şi separat de toate avizele şi aprobările eliberate în baza sa. Dacă certificatul de urbanism devine inaplicabil, fiind ilegal, toate avizele şi aprobările obţinute în baza sa rămân în vigoare.

Art.43² prevede ca prin derogare de la prevederile Legii nr.350/2001, în cazul în care Consiliul local nu aprobă planul de urbanism general (P.U.G.) atunci titularii de licenţă de exploatare pot cere să fie emise certificate de urbanism la Bucureşti, în baza regulamentului general de urbanism aprobat prin hotărâre a Guvernului.

Art.43³. Prin derogare de la prevederile alin.(1) al art.51 din Legea nr. 350/2001, planurile de urbanism pentru realizarea obiectivelor din licenţele de exploatare sunt finanţate din bugetul de stat sau de la bugetele locale. Cât cinism! Cei care vor fi expropriaţi urmează să plătească şi planurile de urbanism.

5) „Prevederile licenţelor de explorare şi/sau exploatare încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi şi aprobate sau în curs de aprobare de către Guvern rămân valabile pe întreaga lor durată, în condiţiile în care au fost încheiate. La solicitarea titularilor de licenţe de explorare şi/sau exploatare, prevederile licenţelor valabil încheiate la data intrării în vigoare a prezentei legi se modifică şi se completează în sensul prevederilor Legii minelor nr.85/2003, cu modificările şi completările aduse în prezenta lege.

În Raportul comun al Comisiei juridice şi Comisiei economice din Senatul României, semnat de preşedinţii Toni Greblă şi Varujan Vosganian, se arată că „Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii minelor nr.85/2003, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul promovării unor soluţii derogatorii de la diferite acte normative, referitoare la exproprierea pentru cauză de utilitate publică, autorizarea executării lucrărilor de construcţie, amenajarea teritoriului si urbanism, protejarea monumentelor istorice, patrimoniu arheologic, fond funciar, silvicultură.” Deci, modifică ilegal Constituţia României şi încă şapte domenii reglementate prin legislaţia actuală! Cu toate acestea, niciun senator nu a votat împotrivă! De ce? Trebuie întrebaţi fiecare dintre ei, atât de către alegători, cât şi de către mass-media centrală şi locală! Cine i-a mandatat să voteze pentru exproprierea cetăţenilor români de către titularii de licenţe de exploatare a bogăţiilor naturale, a resurselor minerale, existente în România. Cine le-a cerut şi pentru ce comisioane să susţină derogări de la prevederile legale în favoarea titularilor licenţelor de exploatare şi împotriva a milioane de români care riscă să fie expropriaţi?

Prin această propunere legislativă se pune în mare pericol existenţa şi viitorul Poporului Român pe teritoriul României! Orice proprietar privat va putea fi expropriat de către titularul unei licenţe de exploatare, mai veche sau mai nouă. Este posibil ca, în multe cazuri, după ce a expropriat pe proprietarii de clădiri, terenuri şi păduri, titularul licenţei să abandoneze exploatarea (din diferite motive) şi să treacă la speculă pe seama proprietăţilor dobândite de la titularii drepturilor reale. Lucrările miniere pentru exploatarea substanţelor minerale utile, care se execută în baza unei licenţe de exploatare obţinută de o firmă privată străină sau română sunt declarate de utilitate publică! Până spre sfârşitul anului 2011, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a eliberat multe mii de licenţe de exploatare şi are în program să emită alte mii de licenţe pentru exploatarea resurselor minerale care sunt răspândite pe tot teritoriul României, una dintre cele mai bogate Ţări din lume, în astfel de resurse. În faţa pericolului în care se află Poporul Român trebuie ca să fie făcute publice toate licenţele de exploatare a bogăţiilor naturale din România. Rezultă foarte clar că, scopul principal urmărit de această propunere legislativă votată în Senatul României de către toţi senatorii PDL, PSD, PNL, PC, UNPR şi UDMR este de a facilita exproprierea cetăţenilor români, iar construcţiile şi terenurile lor, precum şi cele ale Statului Român, să treacă în proprietatea titularilor de licenţe de exploatare a substanţelor minerale utile. Pe această cale, străinii obţin la cele mai mici preţuri din lume proprietăţi uriaşe în România, iar românii îşi vor pierde Ţara lor moştenită de la strămoşii care au apărat pământul străbun şi vatra multi-milenară cu mari sacrificii. Averea pe care o vor dobândi prin această lege titularii licenţelor de exploatare a substanţelor minerale utile nu poate fi confiscată, conform Constituţiei. Prin această acţiune diabolică, susţinută de senatorii şi conducătorii PDL, PSD, PNL, UNPR, PC şi UDMR se urmăreşte şi se susţine, pe faţă, materializarea proiectului „Israel în România”, care face parte din Holocaustul împotriva Poporului Român, mult mai amplu şi cu consecinţe mult mai grave decât holocaustul împotriva evreilor.

Conform unui plan ultrasecret, acest proiect de lege, care modifică şi completează Constituţia României şi încă şase legi, staţionează la Camera Deputaţilor, până după alegerile parlamentare din anul 2012. Până acum, au fost date avizele de către comisiile permanente de specialitate, iar din 17 martie 2010 Comisia pentru industrii şi servicii nu a întocmit raportul. Pentru o lege atât de importantă, care modifică şase legi şi Constituţia României nu s-a cerut, în mod deliberat, Raport comun cu Comisia juridică a Camerei Deputaţilor, aşa cum s-a procedat la Senat. Se mizează pe faptul că populaţia României va putea fi manipulată pe tot felul de teme şi că această bombă uriaşă vizând exproprierea românilor de către străini nu va exploda în mass-media şi în campaniile electorale din anul 2012.

În faţa acestui uriaş pericol, românii din ţară şi din străinătate au dreptul şi obligaţia să iasă în stradă pentru a apăra dreptul la proprietate privată înscris în Constituţia României.

 

Dr. Gheorghe Funar

Preşedinte al Partidului România Mare

P.S. 1: Acest text a fost prezentat într-o conferinţă de presă şi, apoi, publicat în cartea „Holocaustul împotriva Poporului Român”, apărută la Editura GEDO, Cluj-Napoca, în anul 2012.

P.S. 2: Procurorii D.N.A. au ocazia să afle de la judecătorul Curţii Constituţionale a României domnul Toni Greblă ce a primit şi de la care asasini economici şi asasini politici internaţionali şi autohtoni pentru a promova propunerea legislativă de modificare a Legii minelor şi ce trafic de influenţă a făcut acesta.

P.S. 3: Nu trebuie uitat faptul că domnul Toni Greblă a fost susţinut şi promovat în Parlament, inclusiv în funcţia de preşedinte a Comisiei juridice a Senatului României, precum şi ca judecător la Curtea Constituţională a României de către preşedintele P.S.D. şi premierul României, domnul Victor Viorel Ponta, deputat de Gorj. Nu este exclus ca procurorii D.N.A. să constate că în campaniile electorale pentru alegerile parlamentare din anii 2008 şi 2012, candidatul Toni Greblă şi apropiaţii lui (din dosarul penal) au susţinut realegerea deputatului Victor Viorel Ponta, cu afişe electorale, capsatoare, capse etc.

P.S. 4: Premierul Victor Viorel Ponta a primit,  de la SS, pe linia internă a P.S.D. şi din presa locală gorjeană, numeroase informaţii referitoare la faptele de natură penală pentru care este cercetat acum judecătorul Toni Greblă. Cu toate acestea, preşedintele P.S.D. l-a susţinut şi promovat ca senator al României, preşedinte al comisiei juridice a Senatului României şi judecător la Curtea Constituţională a României.  De ce a făcut-o? Deocamdată, nu îl întreabă nici Parlamentul şi nici D.N.A.

Dr. Gheorghe Funar

Preşedinte al Partidului România Mare

Cluj-Napoca,

22 ianuarie 2015