Academicianul Ioan-Aurel Pop, rectorul Universității "Babeș-Bolyai"(UBB) din Cluj Napoca, a comentat afirmațiile făcute de profesorul Lucian Boia în cartea sa "Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări" (Humanitas, 2014), cum că românii ardeleni nu ar fi dorit Unirea înfăptuită la 1918.
La pagina 81 a cărții apărute anul trecut, Lucian Boia scrie: „Până
la urmă, doreau sau nu unirea cu România? Să zicem că da, dar nu mai
mult decât își doreau rămânerea în interiorul unei monarhii habsburgice
reformate. Unirea cu România aparținea unei istorii virtuale, unui
viitor posibil, dar încă nelămurit. În plan concret, mișcarea națională a
românilor din Transilvania nu a acționat în sensul unirii cu România,
ci strict, mai întâi, în vederea restaurării autonomiei Transilvaniei,
apoi a obținerii deplinei egalități de drepturi în interiorul Ungariei".
Ideea năstrușnică despre faptul că românii ardeleni nu ar fi dorit
Unirea a fost reiterată recent numai de istoricul bucureștean Lucian
Boia, care confundă intenționat partea cu întregul, transformă
minoritatea în majoritate și face din anumite voci izolate opinie
publică”, a spus Ioan Aurel Pop într-un interviu din Adevărul.
Academicianul susține că Lucian Boia falsifică istoria, din dorința de câștig facil.
"Îi reproșez faptul că din dorința de câștig facil, de simpatie din
partea unui public neavizat, el falsifică istoria, datele istorice.
Pleacă de la niște argumente care sunt în inferioritate, ca număr, nu
pot demonstra voința majorității, cu alte cuvinte, culege argumente pro
domo. Iar în istorie poți să găsești argumente pentru orice idee, însă
dacă generalizezi falsifici prin metodă proastă. Metodele istoricului
sunt verificate, ele trebuie aplicate. El a și declarat că nu aplică
metodele istorice pentru că ar fi depășite", declară rectorul clujean.
Mai mult, Lucian Boia este acuzat de incompetență."Nu știe să
citească un document în latină, slavonă, greacă. Toată expertiza lui
istorică vine din sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului
al XX-lea. Nu e un istoric al timpurilor de demult, preia de la unii și
de la alții", conchide Pop.
Despre relațiile dintre români și maghiari, Ioan-Aurel Pop susține
că cei din urmă au lansat ideea că de fapt, transilvănenii au fost
amăgiți de la București.
„Fruntașii ungari care au combătut unirea – unii dintre ei – nici
măcar nu mai negau majoritatea românească a Transilvaniei, dar spuneau
că gloata nu conta, ci doar «națiunile superioare», elita elevată și
stilată! (…) Această mentalitate s-a diminuat mult de-a lungul timpului,
dar nu a încetat cu desăvârșire, în anumite cercuri politice ungare,
nici astăzi. În disperare de cauză, tot o latură a intelectualității
ungare a lansat și ideea că românii ardeleni s-au lăsat amăgiți de unii
lideri de-ai lor, formatori de opinie, îndoctrinați la București și că
așa s-ar fi făcut unirea; că românii de sub oblăduirea ungară îi iubeau,
de fapt, pe grofii maghiari, care se purtaseră cu ei în chip ocrotitor,
ca niște părinți! (…) Azi, când ignoranța este tot mai mare, unii noi
ideologi scot de la naftalină astfel de idei, cultivând intenționat
confuzii", consideră Ioan-Aurel Pop. În opinia lui Pop, anul 1918
trebuie văzut ca „ora astrală a românilor" și „a pune această imensă
facere sub semnul întrebării este aberant". „La 1918 s-a împlinit voința
națională. Dacă unii au fost contra Unirii, era normal să fie așa.
Nicăieri nu s-au edificat statele naționale altminteri", a încheiat
reputatul istoric.
Ioan-Aurel Pop este istoric specializat pe Epoca Medievală,
academician. Este autor a peste zeci de cărți și studii, ediții de
izvoare istorice, tratate și manuale universitare. A fost distins cu
Premiul George Barițiu al Academiei Române (1991). Este membru în mai
multe comisii internaționale de profil.
Lucian Boia a fost profesor al Facultății de Istorie a
Universității București, ajuns chiar secretar cu propaganda al PCR pe
facultate. A fost secretar general și vicepreședinte (1980-1990) al
Comisiei internaționale de istorie a istoriografiei.