"Mi-am
luat, imaginar, ficatul în braţe şi l-am mângâiat"
- În urmă cu câţiva ani, admiratorii dvs. şi întreaga lume a teatrului românesc au intrat în panică auzind că sunteţi foarte bolnav de o suferinţă, cel mai adesea, fatală. Peste câtva timp, când zâmbetul dvs. a apărut din nou pe micul ecran şi pe scena Teatrului Naţional din Cluj, toată lumea a respirat uşurată. Acum, când norii negri au trecut şi sunteţi mai în formă ca niciodată, ne gândim că minunea pe care aţi trăit-o le-ar putea fi de folos şi altora. Cum s-a întâmplat?
- Acum câţiva ani am avut o infecţie la o coardă vocală şi am făcut o operaţie. La analizele necesare s-a descoperit şi "bucuria" asta la ficat: hepatită cronică virală! N-am ştiut până atunci de ea, duceam boala pe picioare, cum se spune. A fost un semnal de alarmă foarte dur, pe care a trebuit să-l gestionez cât mai repede, căci boala aceasta este foarte vicleană. Primul impuls a fost că e cuţitul la os şi că trebuie făcut ceva de urgenţă, că altfel mă găt din lumea asta. Aşa că am început rapid cu tratamentul alopat, prescris de medic. Dar n-a fost suficient şi atunci am început tratamentul cu interferon, care este un medicament extraordinar, dar are nişte reacţii secundare teribile, care pot mai degrabă să strice, decât să repare în organism. Poţi să-l iei, să te chinui degeaba şi să n-aibă nici un efect. Eu am avut noroc, la mine a avut efect, într-o oarecare măsură, dar tot nu am fost restabilit şi vindecat total. În perioada aceea, întâmplarea, care niciodată nu e întâmplătoare, a făcut să cunosc un medic mai tânăr, care m-a ajutat mult, pentru că m-a orientat spre medicina naturistă şi spre alte metode de tratament, care ţin de medicina complementară. Aşa am ajuns să-mi planific singur vindecarea şi iată că acum sunt un om vindecat.
- Să le luăm pe rând, aţi înţeles, la un moment dat, că medicina alopată nu este suficientă pentru a trata boala dumneavoastră sau că este incapabilă să rezolve toate problemele medicale pe care le aveaţi...
- Da, am înţeles şi am simţit că medicina alopată a acoperit doar o parte a vindecării. Atunci m-am hotărât să caut şi alte metode de tratament. Eu citisem înainte câte ceva despre medicina complementară şi despre cea orientală, dar nu am folosit până atunci ceea ce ştiam, dar dacă am văzut că e bai mare, am reluat lecturile, învăţăturile şi notele mai vechi şi am început să practic unele dintre aceste metode. Primul pas a fost că am învăţat să-mi cunosc corpul, "să vorbesc" cu el. Pe orice organ
- În urmă cu câţiva ani, admiratorii dvs. şi întreaga lume a teatrului românesc au intrat în panică auzind că sunteţi foarte bolnav de o suferinţă, cel mai adesea, fatală. Peste câtva timp, când zâmbetul dvs. a apărut din nou pe micul ecran şi pe scena Teatrului Naţional din Cluj, toată lumea a respirat uşurată. Acum, când norii negri au trecut şi sunteţi mai în formă ca niciodată, ne gândim că minunea pe care aţi trăit-o le-ar putea fi de folos şi altora. Cum s-a întâmplat?
- Acum câţiva ani am avut o infecţie la o coardă vocală şi am făcut o operaţie. La analizele necesare s-a descoperit şi "bucuria" asta la ficat: hepatită cronică virală! N-am ştiut până atunci de ea, duceam boala pe picioare, cum se spune. A fost un semnal de alarmă foarte dur, pe care a trebuit să-l gestionez cât mai repede, căci boala aceasta este foarte vicleană. Primul impuls a fost că e cuţitul la os şi că trebuie făcut ceva de urgenţă, că altfel mă găt din lumea asta. Aşa că am început rapid cu tratamentul alopat, prescris de medic. Dar n-a fost suficient şi atunci am început tratamentul cu interferon, care este un medicament extraordinar, dar are nişte reacţii secundare teribile, care pot mai degrabă să strice, decât să repare în organism. Poţi să-l iei, să te chinui degeaba şi să n-aibă nici un efect. Eu am avut noroc, la mine a avut efect, într-o oarecare măsură, dar tot nu am fost restabilit şi vindecat total. În perioada aceea, întâmplarea, care niciodată nu e întâmplătoare, a făcut să cunosc un medic mai tânăr, care m-a ajutat mult, pentru că m-a orientat spre medicina naturistă şi spre alte metode de tratament, care ţin de medicina complementară. Aşa am ajuns să-mi planific singur vindecarea şi iată că acum sunt un om vindecat.
- Să le luăm pe rând, aţi înţeles, la un moment dat, că medicina alopată nu este suficientă pentru a trata boala dumneavoastră sau că este incapabilă să rezolve toate problemele medicale pe care le aveaţi...
- Da, am înţeles şi am simţit că medicina alopată a acoperit doar o parte a vindecării. Atunci m-am hotărât să caut şi alte metode de tratament. Eu citisem înainte câte ceva despre medicina complementară şi despre cea orientală, dar nu am folosit până atunci ceea ce ştiam, dar dacă am văzut că e bai mare, am reluat lecturile, învăţăturile şi notele mai vechi şi am început să practic unele dintre aceste metode. Primul pas a fost că am învăţat să-mi cunosc corpul, "să vorbesc" cu el. Pe orice organ
poţi
să-l setezi, să-l scoţi afară (imaginar), să vorbeşti cu el, să-l cureţi, să-l
ştergi, să-l mângâi, să râzi cu el. Aşadar,
am urmat mai departe sfaturile medicinii alopate, dar, în paralel, am aplicat
tehnici orientale de echilibrare, de energizare, de setare a ficatului. Se
spune că există o ierarhie a organelor. De exemplu, stomacului poţi să-i ordoni
să se alinieze la un standard, dar ficatul este un nobil cu care trebuie să te
porţi frumos. Inima este regele, plămânii - statul major, vezica biliară este
tribunalul, ficatul e consiliul de miniştri, stomacul este ariergarda,
aprovizionarea, intestinele şi rinichii sunt servitorii, debarasează, rinichii
filtrează sângele, au o muncă de salahor. Poate nu le-am spus pe toate, dar
cam aşa este organizată armata trupului. Dar să revin la boala mea, eu am
vorbit cu ficatul, l-am scos (imaginar), l-am luat în braţe şi l-am mângâiat şi
i-am făcut o carapace de apărare, ca aceea a unei broaşte ţestoase. Mental, în
jurul ficatului, am pus o plasă, care să-i permită respiraţia, dar prin care
viruşii, care îl înconjurau să nu mai poată ajunge la el. Pe viruşi mi i-am
imaginat ca pe nişte căluţi de mare ce încercau să-şi bage nasurile alungite
prin plasa de care v-am vorbit. Ori acolo, în interiorul ficatului, lângă plasa
aceea, mai aveam eu nişte "oameni" ai mei, aliaţii mei, care mă
slujeau şi care veneau cu nişte săbii şi tăiau nasurile căluţilor, adică ale
viruşilor. Pare copilăresc ceea ce vă spun, pare un joc de copil. E ca o
poveste. Şi căluţii răniţi mergeau la ceilalţi şi le spuneau, măi, nu mai
veniţi şi voi, că acolo vă taie nasul şi eu vedeam mental, îmi imaginam că nu
mai vin alţii, că nu se mai apropie. Şi chiar simţeam că nu mai vin. Eu aşa am
procedat, şi mi-am planificat ca în 3 săptămâni să scap de viruşii care mi-au
atacat ficatul şi aşa a fost, în 3 săptămâni n-a mai fost nici un virus. După
alte 3 săptămâni au venit din Scoţia rezultatele analizelor făcute la un
laborator specializat în asemenea boli, şi scria negru pe alb: "Virus
hepatic nedetectabil". Doctoriţa alopată care mă îngrijea m-a
întrebat ce am făcut şi i-am spus că mi-am planificat vindecarea. Am spus că
vreau ca atunci aşa să fie şi aşa a fost. Asta înseamnă să planifici mental: vreau ca atunci să
fie aşa şi aşa va fi. Aşadar, dacă-ţi impui şi bagi un program în creier, programul
acela chiar funcţionează. Asta este ceea ce nu înţeleg occidentalii şi medicina
alopată, din păcate. Ei râd de chestia asta, dar eu am mai vorbit şi cu alţi
oameni care mi-au spus că instinctiv au procedat aşa, adică şi-au imaginat
vindecarea şi chiar s-au vindecat. Şi eu m-am trezit cu ficatul vindecat.
- Spusă aşa, sub forma unei poveşti, vindecarea pare foarte simplă. Chiar aşa să fie?
- Spusă aşa, sub forma unei poveşti, vindecarea pare foarte simplă. Chiar aşa să fie?
-
Dacă crezi în puterea minţii tale, în puterea gândului, chiar aşa este. Numai
că trebuie să fii perseverent în aplicarea acestor metode şi să nu le întrerupi
total niciodată. Chiar şi după ce ai primele semne de
vindecare, trebuie să le mai practici. În cazul meu, lucrurile s-au complicat
în sensul că tratamentul cu interferon a avut nişte efecte secundare extrem de
neplăcute. Mi-a distrus un genunchi total, piciorul s-a umflat şi s-a format
ceea ce medicii numesc chist Baker, care a ajuns la o mărime de 12 cm. Medicii alopaţi care
m-au văzut mi-au spus că soluţiile în cazul meu erau puncţia, operaţia şi un
genunchi de plastic. I-am spus unui profesor de la Bucureşti că aş vrea să
încerc nişte metode complementare de tratament, care se bazează pe
concentrare, meditaţie, vizualizare a locului bolnav, planificare a
vindecării, dar profesorul mi-a spus că acelea sunt nişte prostii în care el
n-are încredere. Dacă am văzut că aşa stau lucrurile, că toţi îmi spun de
baston şi de cărucior, am venit aici la ţară, la mine, la Mărtineşti şi zilnic
mi-am făcut automasaj, presopunctură, gimnastică, reglare energetică şi multe
altele încă. După 6 luni a început să se stabilizeze situaţia oarecum, piciorul
s-a dezumflat şi încet, încet şi-a reluat activitatea. Când m-am dus la
profesor la Bucureşti,
la control, el mi-a zis: "Ai văzut domnule, ce bine ţi-au făcut
medicamentele pe care ţi le-am prescris, îţi mai dau încă şase luni de
tratament." Eu nu i-am mai spus că, de fapt, nu le-am luat nici pe
primele, aşa că nici n-am mai cumpărat alte medicamente. Am revenit acasă şi am
reluat tratamentele complementare, am făcut şi masaj în apă sărată la Turda şi într-un an de zile
puteam deja să merg normal. Mai rămăsese doar un chist de 2 cm sub genunchi, despre care
doctoriţa mi-a spus că nu se va închide, că aşa e boala şi că, chiar dacă se
închide, apare apoi în altă parte.
- Bănuiesc că dumneavoastră nu v-aţi mulţumit cu un asemenea verdict şi că v-aţi pus iar armata de aliaţi să vă ajute, nu?
- Bănuiesc că dumneavoastră nu v-aţi mulţumit cu un asemenea verdict şi că v-aţi pus iar armata de aliaţi să vă ajute, nu?
- Să ştii că i-am pus
la lucru şi chistul a dispărut în 5 zile. I-am pus însă într-o altă formă decât
în cazul ficatului, dar nu-mi prea place să povestesc despre asta, pentru că
mulţi nu pricep şi batjocoresc metoda. Este
o vindecare cu lumină violetă care este binefăcătoare. Lumina violetă fiind la
marginea spectrului are nişte energii speciale. Linişteşte şi vindecă. De
altfel, eu am practicat şi metoda Silva de liniştire şi de ajungere în stadiul
alfa. Concret, am rugat-o pe doctoriţă să-mi arate o imagine interioară a
chistului. "Păi, degeaba vi-l arăt, că ăsta nu se mai vindecă, tot o să se
mute de colo, colo şi nu mai scăpaţi de el." Am insistat să mi-l arate.
"Domnişoară, i-am zis, numa' arată-mi-l, vorba ciobanului, că de restul mă
ocup eu." Mi-a arătat radiografia genunchiului, ce avea o formă confuză şi
o linie albă, unde era localizat chistul. M-am dus acasă şi mi-am imaginat că
pun la baza genunchiului deformat o fantă de lumină violetă, că aceasta se
ridică treptat, acoperă tot genunchiul şi nu se mai vede dunga aceea albă, a
chistului. A doua zi, am făcut acelaşi exerciţiu, îmi imaginam genunchiul tot
violet, a treia zi, la fel, a patra, la fel şi în a cincea zi chistul a
dispărut. Dar cum e posibil, o să mă întrebaţi şi vă răspund aşa cum mi-au spus
şi mie alţii, mult mai specializaţi decât mine în asemenea metode de tratare.
Vindecarea s-a făcut prin minte. În momentul în care am închis mental boala în
partea aceea a corpului, (prin imaginarea culorii violete vindecătoare)
celulele genunchiului au făcut o întrebare la creier. "Şefule,
aici s-a dat ordin că-i vindecat, dar în spatele luminii nu e vindecat. Ce facem?" "Vindecaţi!" a zis creierul.
Aşa se vindecă orice parte a organismului. Mental. Dar asta presupune să
depăşeşti emoţiile negative, să te concentrezi şi să te autocontrolezi în orice
moment. Eu pot acum să fac aceste exerciţii de autocontrol foarte repede,
pentru că le practic de multă vreme. Nici
nu ştiţi cât este de mare puterea gândului. Niciodată să nu spui că eşti
bolnav. Niciodată să nu spui că eşti bătrân, sau nefericit, sau supărat. Tot
timpul să ai în faţă partea bună a vieţii, a existenţei. Să spui mereu, chiar
dacă nu e chiar aşa, "sunt sănătos, sunt tânăr, în putere, sunt fericit,
sunt mulţumit".
"Boala se naşte în minte şi tot acolo se vindecă"
- În literatura, medicina şi filozofia orientală se afirmă că este necesar să existe un echilibru în tot şi în toate;, credeţi că ceva din viaţa dumneavoastră a atras îmbolnăvirea?
- Mintea mea a atras boala. Boala se naşte în minte şi
tot acolo se şi vindecă. Toţi avem păcate, unele mai mari, altele mai mici. De
la minciună şi mândrie, până la invidie, egoism şi ură, de la lene şi gelozie,
până la ignoranţă, poftă şi necunoaştere. Toate sunt păcate care,
într-un fel sau în altul, sunt pedepsite. Dar poate că mai intervin şi păcate
ale înaintaşilor din cine ştie a câta generaţie. Totul se plăteşte pe lumea
asta, nimic nu rămâne nepedepsit, iar scopul final al acestei judecăţi supreme
este reinstaurarea echilibrului între toate şi aceasta se poate face prin
puterea minţii. Ceea ce gândeşti, spun orientalii, aia eşti. Boala apare mai
întâi în minte şi tot în puterea minţii stă şi vindecarea ei, dar şi salvarea
în faţa provocărilor tot mai stresante ale timpului în care trăim. Tibetanii au trei metode de apărare şi salvare de stres.
Lăsaţi-mă să vi le spun pentru că pot ajuta pe mulţi oameni. Prima este metoda
antidotului: dacă cineva se gândeşte la tine cu ură, tu trebuie să te gândeşti
la el cu iubire. Este cea mai simplă formă de apărare. Dacă ţipă la tine,
răspunde-i liniştit. A doua metodă este aceea a conştientizării: dacă cineva te
urăşte, tu trebuie să înţelegi că ura este trecătoare, pentru că totul este
zădărnicie, după cum spune şi Ecleziastul. Şi-n momentul în care vin ca o
avalanşă necazurile asupra ta, tu trebuie să te gândeşti că toate sunt trecătoare
şi că vor lua sfârşit. Prin a treia metodă, foloseşti emoţiile negative ca şi catalizator.
Este ca şi cum ai cădea în mare şi te-ai
folosi de forţa valurilor ca să ieşi la mal. Este cea mai periculoasă din cele
trei, care sunt toate o cheiţă de deschidere a minţii şi a sufletului şi de
înţelegere a vieţii. Despre această metodă, numită a Păunului, înţeleptul Milarepa
zice că este ca şi cum ai lua un giuvaer de pe capul unei vipere, care se poate
întoarce în orice moment asupra ta să te muşte. Astea-s metode de a te apăra de
stres. Din păcate, noi nu le cunoaştem şi nici nu le practicăm. Îţi face unul
rău.... "te-n cur pe mă-ta, stai că-ţi arăt eu cine-s!", cam aşa
zice românul nostru. Noi nu răspundem cu dragoste, răspundem tot cu ură la
ceea ce ni se face. Or, trebuie să învăţăm că cea mai puternică formă de apărare
în lumea periculoasă în care trăim este Iubirea. O spun şi vă rog să scrieţi
cu literă mare pentru că alături de libertate, dreptate şi pace, Iubirea este
unul dintre ţelurile şi idealurile oamenilor de pretutindeni şi ea stă ca
o regină pe primul loc.
"Mi-am modificat total viaţa"
- Sunteţi un mare actor, profesor, poet, mărturisirile de acum arată publicului o altă faţă a omului Dorel Vişan. Toată această experienţă personală de vindecare a pornit din dorinţa de a trăi. Dincolo de faptul că v-aţi recâştigat sănătatea, ce altceva aţi mai învăţat în aceşti ani?
- Am ajuns la concluzia că poţi muri din lumea asta, fără să ştii cine eşti, adică fără să ştii unde-i popa cu crucea. Or, se ştie că omul care trăieşte în confuzie nu poate fi un om sănătos, pentru că nu judecă bine. Primul câştig este că am ajuns să mă cunosc foarte bine şi că am înţeles că poţi să te ajuţi singur, dacă-ţi disciplinezi mintea. Am fost în lumea întreagă pentru a învăţa din înţelepciunea medicinii tradiţionale de pretutindeni. Am călătorit în Noua Zeelandă, Australia, China, Congo, India, Vietnam, Mexic, Uruguay, Paraguay, Argentina, Tibet, Thailanda, Peru, Cambodgia, Japonia, Canada, nici nu mai ştiu pe unde n-am fost şi peste tot pe unde am umblat, am văzut cât de mult preţuiesc oamenii simplitatea, naturalul, traiul în aer liber, aproape de pământ, în concordanţă cu ciclurile mari ale anotimpurilor. Eu mi-am modificat total viaţa. Trăiesc acum într-o casă ţărănească, lângă Cluj, lucrez zilnic în grădină, am plantat pomi, viţă-de-vie, am stupi, flori, straturi de castraveţi, ceapă şi morcovi, usturoi; fac zilnic exerciţii fizice, am ajuns la câte 100 de abdomene pe zi, fac automasaj, gimnastică, de la o oră şi jumătate, până la trei ore pe zi. Ninge, plouă, picură de rouă, numai asta am de făcut şi asta fac. Când a fost baiul mare, am respectat o dietă severă, acuma e mai relaxată, am adoptat o cale de mijloc. E drept însă, câteodată, tot într-o parte mă trage şi mai mănânc şi ce nu-i potrivit. Altfel, n-am încetat să învăţ să trăiesc cât mai simplu şi învăţ cât de
"Mi-am modificat total viaţa"
- Sunteţi un mare actor, profesor, poet, mărturisirile de acum arată publicului o altă faţă a omului Dorel Vişan. Toată această experienţă personală de vindecare a pornit din dorinţa de a trăi. Dincolo de faptul că v-aţi recâştigat sănătatea, ce altceva aţi mai învăţat în aceşti ani?
- Am ajuns la concluzia că poţi muri din lumea asta, fără să ştii cine eşti, adică fără să ştii unde-i popa cu crucea. Or, se ştie că omul care trăieşte în confuzie nu poate fi un om sănătos, pentru că nu judecă bine. Primul câştig este că am ajuns să mă cunosc foarte bine şi că am înţeles că poţi să te ajuţi singur, dacă-ţi disciplinezi mintea. Am fost în lumea întreagă pentru a învăţa din înţelepciunea medicinii tradiţionale de pretutindeni. Am călătorit în Noua Zeelandă, Australia, China, Congo, India, Vietnam, Mexic, Uruguay, Paraguay, Argentina, Tibet, Thailanda, Peru, Cambodgia, Japonia, Canada, nici nu mai ştiu pe unde n-am fost şi peste tot pe unde am umblat, am văzut cât de mult preţuiesc oamenii simplitatea, naturalul, traiul în aer liber, aproape de pământ, în concordanţă cu ciclurile mari ale anotimpurilor. Eu mi-am modificat total viaţa. Trăiesc acum într-o casă ţărănească, lângă Cluj, lucrez zilnic în grădină, am plantat pomi, viţă-de-vie, am stupi, flori, straturi de castraveţi, ceapă şi morcovi, usturoi; fac zilnic exerciţii fizice, am ajuns la câte 100 de abdomene pe zi, fac automasaj, gimnastică, de la o oră şi jumătate, până la trei ore pe zi. Ninge, plouă, picură de rouă, numai asta am de făcut şi asta fac. Când a fost baiul mare, am respectat o dietă severă, acuma e mai relaxată, am adoptat o cale de mijloc. E drept însă, câteodată, tot într-o parte mă trage şi mai mănânc şi ce nu-i potrivit. Altfel, n-am încetat să învăţ să trăiesc cât mai simplu şi învăţ cât de
multe pot despre
corpul meu. Cunosc, de exemplu, cele 5 forme de respiraţie, înţeleg cum se
poate conduce energia în corp, unde sunt meridianele, unde locurile de blocare
a energiei, cum se poate educa şi stăpâni voinţa, cum să scap de cele trei
otrăvuri mari ale lumii: ura, pofta şi iluzia. Oi, Doamne, câtă zoală, câte
exerciţii, cât studiu, până am ajuns să înţeleg, cât de cât, ce-i cu mine pe
lumea asta! Până am înţeles că trupul singur are tot
ce-i trebuie ca să se vindece şi să se refacă. Alopatia, medicina
clasică, vindecă partea, dar omul trebuie să vindece întregul. Un corp uzat nu trebuie reparat pe ici, pe colo, ci
"refăcut" în totalitate prin hrănirea cu energie naturală, aceea pe
care o primeşte şi copilul la naştere. Această forţă de refacere a sănătăţii au
intuit-o şi popoarele primitive care au folosit însă şi puterea poveştilor şi a
miturilor, a artei, în general, pentru întoarcerea la lucrurile ancestrale
şi, mai ales, la Lumina
dintâi sub care Dumnezeu i-a dăruit omului din energia Lui vie şi vindecătoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu